George Murnu

Singură ’n dumbravă din beții de floare patimă bolnavă pirue suavă o privighetoare; cristalin de clară undă, tril din mine, lamură de

Tantalic auzu-mi setos ascultă cum tot se distilă în urna lui molcom duios răsunet, un șipot mieros din buzele-ți, faguri de milă. sting

Iubirea asta gravă sfârșită ’n tragedie – întâi e vânt ce-adie prin frunze, jucărie ce stărue ’n zăbavă de muzică suavă, perfid prelinsă ’n

O, vis de piatră unde va domni strănoapte! o, jalea-mi grea de-a nu mai fi, când ochi-mi n-or mai spicui nici urmă din lumina ta, auzul nu-mi va

Fluid din filtru ce-mi strecoară otravă dulce - o, nu clipi mătasa genii, nu undi noaptea-mi senină, aripa ușoară de gene moi pe ochi coboară și

În vadul apelor amare, pe unde-i scris-a ta chemare, plutaș vremelnic te cufundă, culege clipele fugare din fiecare undă fecundă de avuții

De când cu arc de-argint tu mi-ai ucis leviatanicul balaur, păstorul iezmelor de nori, și mi-ai deschis prin noapte înzărit făgaș de aur spre

Nji-adunai tu xeane Bair di mirdzeane, Jarlu-nji dit cinushă, Shi-ali pirushani Feciu ună ghiurdani, Stolismă di gushă. Ună căti ună Măna

Grailu-a meu di mumă,grailu a meu di tată, Vatra mea iu nji-ardu anjli tse-am bănată. Grai picurărescu di păduri shi plaiuri, Zbor tsi-avdzăi