Alin Farcas

Povestea pe care-o citiți Nu-i, zău, vreo născoceală. Și vă invit s-o răsfoiți Petală cu petală... Trăia odată, pe Pământ, Făptură nestemată... Născută fiind din aprig Vânt Și-o Mare

Din... ce parte să-ncep?! Aceasta-i întrebarea. Iar... cât privește abordarea... Sper să reușesc să mă pricep. Din femeie vin toate, Bărbate. Din ea curge izvorul tămăduirii... Din ea

Hai... mai țâpă două lemne pe focu` ăla... Și scurge-te-n buza cortului... Ți-oi istorisi câte ceva despre... focu` ălălalt... I-ascultă... A fost odată... și-ncă mai este... Căci mit nu-i...

Noi, oamenii, ajunge-vom niciodat` să ne cunoaștem... să ne pătrundem prea bine... În schimb, vai, oamenii... ne permitem, dintr-o crasă inconștiență, ca, de multe ori, să ne plictisim

Stați oleac`... mi-oi pripăși fizicosu` pe scaun... Tastatura-mi zâmbește... ca și cum... ca și când... Gâdilată-i de burice să... ”Vis Accedând!”... `i-o tastă nouă, montată a mano, de

De simți că ai pierdut iubirea, Să faci să nu te pierzi cu firea... Căci, ea, iubirea, oh, iubirea... O defini dânsa trăirea... O sta pe-un pian căzut în mare Cântând o dulce alinare; S-o

Așa precum sărmani desculți privesc spre-acei ce-s încălțați, Și cum un nimeni, ce-i flâmând, îi are-n gând doar pe-mbuibați... Așa și eu, secat izvor, dorind să curg ca altădat`, Vorbeam c-un mal

Dac-aș avea doi ochi de drac, M-aș îmbrăca în parpalac, Sub care să dosesc un frac Și doi pantofi lucioși, de lac. Pe lângă pantalon slim-fit, Parfum și-o pălărie sweet, Vrând să ucid, pe

Când dânsul apare... `colo-n pridvoare, Până și soarele... îi face-o mică aplecare. Iar când schițează primul pas spre-afară, Chiar luna, fâstâcită, se-ascunde sub prag de seară. `Nainte să-și

Ești vioară-așa, îmi cânți când îmi zâmbești.. Pari c-ai fi fata dintr-o mie de povești! Și liră ești, să cânt la tine-aș vrea Un set de partituri din existența mea. Te-ndoi ușor, plutești

Se cam uita chiorâș ograda La dânsul... și nu-i prea plăcea; Simțea că-l cam așteaptă strada Și-un șut în fund... s-ajungă-n ea. Cu burta plină de mâncare Și-o lene premium, ce-l căznea, Se

Azi vreau să călăresc un nor, Să fiu... așa... noreador; Îmi vâr `cei pinteni în călcâie Și vă salut, din pălărie. Azi mânc jăratec din ice-bucket, Bag într-a-ntâia, scuip un „Fuck

Să stai... uite-așa... la un fel de palavrus... cu Jay, cel ce-o arde mai rău ca Icarus, să-ți spună cum poți să te-ntinzi pân` la Soare și-apoi cum o dregi să te stingi într-o mare... cu

Într-o lume firească, plină ochi de magie, Cât să curgă pe toți... și să-mi toarne și mie, Mergea pe-o potecă, recent asfaltată De-un meteor ce-apoi se stingea într-o baltă, Un flăcău... drept ca

De vor, un chibrit și-un cui fură mintea orișicui! Se-ntâmpla în plină vară, când, pe-o bancă dintr-un parc, veselit din cale-afară sta... și-anume, „Dot-dot-dot”. Ședea, fiind cu

Miere-n fagur "Struguraș", Vin` la mine, mintenaș, Să te beu, să-mi torni beție... Una mie... unu' ție... Dimineață să nu fie Pân' nu gust întreaga vie, Iar când sug ultimul strop, Tu să-mi

Îți pare-o poză de album, Dar nu-i... e viață de nebun, Ce șade-ascuns, pietrificat, De-adânci trăiri intoxicat. La ochi de piatră de nebun, Se plimb-un pescăruș străbun Care-a văzut, în mii

Mă lepăd azi de frici, cu pași mici, alergători, Mă-nfig în drum deschis, de vis, ce-n veci îl voi vedea... Și chiar de câteodată viața-i un copac cu nori, Tot printre frunze, în lumină șade casa

"Lumea asta este mică!" Mi-a cântat o păsărică Ce zbura, de zor, se pare, Să-nconjoare... lumea mare. "Cerurile sunt aproape!" A mai zis, planând pe spate Și ținând în gheare-o

Stătea în mediul lui de făt, În burta mă-sii ce-l ținea, Privind de-acol` departe hăt, La viața ce de-abia-ncepea. "Dați cât vă lasă inimioara! (se auzi o voce groasă) Să nu-mi tremure

Deasupra norilor, pe cer, E-un punct albastru, mititel. Tu ai în jeb bilet doar dus Și mult, chiar foarte mult… de spus. Din când în când, un grănicer, Slinos, dar foarte plin de el, Îți

Draga de Luna, Nu-i e totuna, chiar de-i ea... Luna, Să stea de veghe pe tot ce vede Și ce nu vede. Dar iaca stă... nu ezită. I-a zis cel Soare, Before culcare, Că nu e alta... martoră-i

Dați-mi foaie de hârtie Și-un stilou ce știe-a scrie Și-oi scrijeli poezie. Dați-mi tastă nițel grie, Io plusez cu veselie Și... răsare pamflezie. Dați-mi Soare-n fum de nori, Dați-mi lume

O, ce veste minunată dintre foițe s-arată! Chiar de-i hard-a dracu` iarna, Chiar de-i soft-a naibii perna, Dintr-un cerc round de hârtie Am tras loz de veselie... După ce deschis-am