e tot mai șters drumul spre morminte

îți pui hainele de sus să mergi la cimitir în ele a încolțit mirosul de rășină din bradul care încă mai respiră în dulap atât de rar le-ai purtat îmbrăcat în ele pari mai pregătit să rabzi întâlnirea mută atunci când știi că oricât ți-ai propune să nu vorbești în gând tot ai să o faci te apropii de răscruce și de fiecare dată ai mai multe de spus și mai multe lumânări pe care le ții în mână în tăcere vorba este neînțeleasă fără pecetea luminii pâlpâite numai să nu crească buruieni peste urma pașilor că-i tot mai șters drumul spre morminte mulți salcâmi au fost tăiați de prin locurile acelea și nu mai ai repere ca pe vremuri era nucul acela bătrân dar s-a trântit la pământ într-o noapte furtunoasă și-apoi dacă n-ar fi măgura aia s-ar vedea turla uneori stai să asculți dincotro se aude clopotul mic care scârțâie legănat de vânt dar cel mai repede scapi de rătăcire dacă moare vreunul atunci e ușor să găsești calea bate clopotul mare