"murirea de a fi" – 628 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
SSofocle
Sofocle (Greacă veche Σοφοκλῆς - n. 496? î.Hr. - d. 406 î.Hr.) a fost un poet tragic grec. Împreună cu Eschil și Euripide, a pus bazele tragediei clasice grecești[1]. Aduce însemnate inovații în tehnica teatrală: renunțarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente, mărirea numărului choreuților de la 12 la 15, introducerea celui de-al treilea actor, dezvoltarea dialogului, importanța acordată decorului și costumelor. Opera marelui tragic, continuator al lui Eschil, cuprinde peste 120 de piese (după diverse păreri și izvoare, numărul pieselor e de 123, 130, 133, ba chiar și de 140), dintre care ne-au mai ramas în întregime numai șapte. Scriitorul s-a născut în anul 496 î. Hr. în Colonos, cartier mărginaș al Atenei, într-o familie înstărită, fiind fiul lui Sofillus, un armurier bogat. Sofocle a beneficiat de educația specifică tinerilor timpului, inițiindu-se în teoria și practica muzicală (profesor i-a fost Lampros, unul dintre...
0 poezii, 0 proze
murirea de a fi
de Ștefan Petrea
vegheam de pe culmea stâncii să nu intre-n apă ochii tăi, adâncii care ne adapă pe mine și pe Dumnezeu Eu eram o cârpă de șters praful pe culme nu lăsam urme numai bun de un epitaf prin praf nebun
Am fi sau nu am fi
de Alecu Marinel
Suntem și nu suntem Nici eu nu pot face nimic dacă mori Nici tu n-o să poți face nimic dacă mor Te iubesc dar nu te pot opri dacă pleci Dacă pleci nu poți vedea că plâng Chiar de strâns te-aș ține de...
o formă aproape galbenă din restul inconștient al cercului
de Daniel Dăian
de câte ori ne-am revenit din încercarea de a fi în spatele odinioară drept au crescut intenții îngerești motiv pentru care pseudo-paradisul este arhiplin de oameni cu spinarea adusă în față iar...
Rostuire
de Nincu Mircea
Sunt două orizonturi pe care nu le atingem deplin: propriul sine de a fi și murirea sinelui în care existăm. Spre a cuprinde distanța dintre ele în sine îmi desfășor spațiul celuia ce este în noi ca...
Nostalgia pădurilor celeste
de Daradici Ladislau
Aerul de sticlă coboară molcom în Zidire Apoteoza urcă Din toate văile Spre crucea lipită de trup În peretele stâncii murmură clopotul Muntelui Slove metalice Dezleagă apa uitării Îmi iartă...
Emulația morții
de Daniel Aurelian Rădulescu
Murit, e început de moarte, forma normală de a ”nu fi”, iar naște viață-i doar o carte, capitol scurt... de-a viețui. Moartea-i inexistența lungă, un fel de infinit crezut, iar viața, ca la foaie, o...
Mă mai joc...
de iscru adrian
Încă mă mai joc de-a înțelesul celor neînțelese celor ce-au fost pre-vestite de murirea(a toată moartea) Celui pe-de-plin înomenit pe-de-plin înviat în toți - prin fiecare în fiecare - prin toți încă...
Dor cu sutană
de Valeriu Perianu
Am văzut cerul și marea tăvălindu-se de-a zarea albul violat de-albastru și frumosul preasihastru apa prihănită fără porți și aerul vomat de morți Am văzut și prin pământ unde poate nu mai sunt...
Neștiute nespuse
de Daniel Aurelian Rădulescu
De m-aș mai naște ieri, pe mâine Te-aș căuta cu disperare În cald de zi de zi, cum pâine, Tartină, de nectar din floare. Aș privi cer la nesfârșit, Să te regăsesc prin stele. Pe soare-n pumn, la...
țipăt de puzzle
de Ileana Popescu Bâldea
cum aș desface întunericul de gânduri umbra îmi leagă ultima gleznă de piatră.... îi privesc ochii umezi ascunși în buzunarul drept și părul prins în partea stângă a luminii pășește jucăușă și tandră...
doar lut murirea poetului
de Ștefan Petrea
hârtii, duium, în care să te-mpiedici, zburarea spre Mereu, mereu fragilă or ispăși-n doi metri de argilă doar dor pe pagini multe mai revendici. clarvăzătoarea cea la bani agilă și te-au văzut și...
aigroeg sau nesperanța
de Daniel Dăian
cât de absurd îți este mamă să fii omul din care coboară alți oameni însă tu să nu rămâi cu tâmplele pline ci să mergi mai departe sincer să fiu îți mărturisesc că habar nu am dacă dumnezeul pe care...
Jucării stricate
de Adela Setti
toate organele de la ultimul dinte de lapte sălășluind în golul propriei memorii-fantomă încep să facă straturi de scoarță ca niște pietre în curs de răcire sub jet de robinet stricat chiar în ajunul...
cartea ranilor albastre
de Ștefan Petrea
cuvant inainte de oceanul poezie.ro stefan petrea, acest cuvant la usa mantuirii, pascal cu urechea, nici va nimici vreodata eternele fraie, ci doar, anonim cu ochii, binevoieste sa moara. rana...
atingerea mătrăgunii
de Ștefan Petrea
cinste vouă, celor care mai duceți poezia pe culmile absintului zeii coboară în litera voastră ca într-o caleașcă trasă de inorogi zburînd invers pe cer ca un supliciu nu văd nemurirea murirea mi se...
... apoi invers
de Ștefan Petrea
1. văzduhul are-n taina lui adâncă picioare amputate-n zbor spre piscuri și-n tină-s păsări albe, triste pliscuri, mirare de a ta prezență încă. odaia-i criptă, veșniciei riscuri, omătul frunții...
Preotul
de Marius Buculei
Preotul plingea cu lacrimi mari, cit universurile pe care incerca, inutil parca, sa le uite! Catedrala respira, asa cum numai animalele mari, cele preistorice, disparute odata cu grandoarea si...
cea(r)tă de muribunzi
de Ștefan Petrea
murirea-n viețuire-n iubiri, singurătate, o lumânarea-aprinsă pe eșafodul vieții în slava începândă de taină-a dimineții, alerg pe căi de raiuri în mine arătate cortina cade-n vanuri, e zarvă în...
rugăciune
de Iakab Cornelia Claudia
profund ridate speranțe ce a-mi osteni respirația grabesc planurile a nu fi trecut sensurile fără urme vizibile fără ele cine aș fi murirea cum un melc lent încurcat în frunze fără ele cine aș fi o...