Mediu
profund ridate speranțe
ce a-mi osteni respirația grabesc planurile
a nu fi trecut sensurile fără urme vizibile
fără ele cine aș fi
murirea cum un melc lent încurcat în frunze
fără ele cine aș fi
o veșnicie nemanevrându-se continuu
în unghiuri deschise prin logica compasului
cine ofrande își aduce singur
ridică în el duh spre libertate
odată cu arderea lor mocnită sau intensă
de mă înțelegi mireaso așează-te la cina mea
a-ți da din pâinea și vinul meu
în loc de inele
te face una mie
un jurământ al neuitării
de nu mă vrei mireaso
mult mai sus părându-ți altul
nu-mi umilește trupul rugăciunii
fii musafir
http://www.trilulilu.ro/donalor3na/005ff165d8a3ef
033418
0

iau cu mine pentru arhiva din gând
*cine ofrande își aduce singur
ridică în el duh spre libertate
odată cu arderea lor mocnită sau intensă*
cu plăcerea lecturii