"dâra de sânge" – 21709 rezultate
0.02 secundeMeilisearchDelicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
poezii-din-tara-lui-elian
Poezii din tara lui elian
de Dana Banu
CSClaudiu Alexandru Surmei
Sunt un om cactus. Am flori frumoase, dar înțep. În spini îmi ascund durerea. Mi-au crescut în timp ce încercam să mă adaptez condițiilor de mediu, din teamă, dezamăgiri și incertitudini. Au crescut fără să fac vreun efort. M-am culcat îngrijorat într-o seară, iar dimineața, când m-am trezit, înțepam pe toată lumea. Atât de tare încât nimeni nu mai observa florile. Mă apăram doar. Dacă te doare să mă ții în brațe, așează-mă într-o vază, undeva, pe masa din sufragerie și în fiecare dimineață, când te trezești, privește ce frumoase sunt florile mele. Florile din suflet. P.S.: Dacă tu ai fi un om cactus, te-aș strânge în brațe până aș pierde ultima picătură de sânge
1 poezii, 0 proze
Jimi Hendrix
La 27 noiembrie 1942 se naste la Seattle James Marshall Hendrix dintr-o familie in care s-a amestecat sange de alb, negru si rosu. La unsprezece ani, putin dupa moartea mamei sale, incepe sa cante la chitara. La 16 ani abandoneaza scoala si devine un muzician ratacitor. Ei, nu trubadur, nu, ci rythm&blues si rock’n’roll. Dupa ce face armata la parasutisti, la 21 de ani devine session man, adicatalea canta si el cu cine avea nevoie de un chitarist de acompaniament. In ‚65 isi face primul grup, dar nu are prea mare succes in America, asa ca un baiat dragut, Chas Chandler de la Animals il duce la Londinium, unde Jimi devine star. Dupa ce da niste albume tari gen „Are you experienced?”(‚67) sau „Electric Ladyland”(‚68) si dupa ce face istorie la Woodstock(‚69) si in insula Wight(‚70), Jimi moare din cauza unei supradoze in anul de gratie 1970. Daca va fascineaza chitara lui ca si pe mine, va invit sa-i cititi si versurile. Merita.
28 poezii, 0 proze
AMalexandru matei
Lacrimi, in fond... A trecut atata timp de cand cu ura Si pistolul in mana ai strigat :"va urasc pe toti in mod egal!" Si-ai tras... regreti? A trecut atat timp de cand tot rogi un zeu sa-ti fie tata Dar tatal te inseala... te ucide... te sugruma. A trecut atata timp de cand sangerezi cuvinte fara sens De cand in oglinda nu ti se mai arata chipul De cand inima ei e stearpa.... Si te doare si tipi... inspaimantat... Dar, ce ciudat, te-ai injunghiat! Incruntare... curmare? cine stie VIATA, lacrimi, in fond..
25 poezii, 0 proze
FPFernando Pessoa
Singura traducere in româna este volumul de poeme alese "Oda maritima", la editura Univers, in traducerea corecta dar mediocra (s-au pierdut rima si ritmul) a lui Dinu Flamând. Ar fi prea multe de spus aici. Fernando Pessoa e o multitudine de poeti :) Daca intereseaza pe cineva, sa-mi scrie: perdido@home.ro Angloman, miop, curtenitor, timid, imbracat in culori sumbre, retinut si familiar, cosmopolit predicand nationalismul, investigator solemn al lucrurilor neinsemnate, umorist care nu surade niciodata si ne ingheata sangele, inventator de alti poeti.
60 poezii, 0 proze
Evie Lowe Stella
Dragă tată, Din nefericire aseară am ajuns acasă la D. abia pe la opt, când ușa de la intrare scârțâie dacă încerci să o sugrumi. Am lăsat-o baltă și Mai bine îl omor pe D., ceea ce am și făcut. Mai departe nu m-am mai deplasat prin apartament decât în genunchi. Sub patul lui am găsit o cutie de confetti resigilată artizanal, cu scotch. Apucând-o cu mâna stângă, am încercat pentru prima oară în viața mea să eructez zgomotos (in memoriam, probabil). N-am reușit. Am căscat. Fără poftă. Benzile adezive s-au rupt, capacul s-a ridicat. Sinceră să fiu, în momentul ăla mi se părea că adevărata succesiune e cu totul alta. Mâinile Mele au plonjat înăuntru și-am văzut că pe Degetele Lor Lipicioase se înghesuiau aceleași confetti roșii care burdușeau și Sângele Sărmanului D. Am scormonit mai departe și aha: pe fundul cutiei era o scrisoare, adresată mie (de aici încolo, apa din cadă s-a tot revărsat peste buza de fontă, Gâlgâind În Surdină). Am citit repede: era vorba despre același lucru, sunt...
3 poezii, 0 proze
MCMihaela Carlan
Nascuta la Bacau.1980- absolvit Facultatea de Chimie a Universitatii Bucuresti, pana in 2007 profesoara de chimie la un liceu de aeronautica, din noiembrie 2007 redactor la revista Tango, 6 luni, apoi 3 luni redactor sef adjunct la revista Eve, iar de la 1 august free lancer. Colaborez la Esquire. Perii o carte. Tes scenarii nu chiar lipsite de sanse. Am idei mature si entuziasm juvenil. Cred in mine. Cateodata mai cad. Dar, ma ridic repede, ca nu mai am timp de pierdut.
2 poezii, 0 proze
Cezar Mazilu
CURRICULUM VITAE 1.Date personale: Nume: Mazilu Cezar Marian, născut la data de 03.01.1969 în Pitești, jud. Argeș. Studii: Facultatea de Electronică și Telecomunicații, secția Calculatoare (1996). Email: cezarmcm@yahoo.com 2.Volume personale: a) Poezie: Verbatronic (regie proprie, 2004) Mulaje de Vânt (editura Altum, Pitești,2004) Plânset Experimental (editura Altum, Pitești, 2005) Cuvinte Defazate (editura Altum, Pitești, 2007) b) Proză: Rezonantul (editura Altum, Pitești, 2006) 3. Volume colective: Juventiada (ed. Juventus, 2002) Titania (ed. Altum, 2004) Juventiada (ed. Juventus, 2006) Pupăza din Tei (ed. Pământul, 2006) 4.Referințe critice: Antarg SF – nr.1 / 1994 Antarg SF – nr.2 / 1995 Antarg SF – nr.3 / 1996 Juventus – nr.3 / iul.- sep. 2000 Muntenia Expres – nr.2 / 2000 Muntenia Expres – nr.1 / 2001 Juventus – nr.4 / oct.- dec. 2001 Săgetătorul – nr.242 / 20.11.2001 Săgetătorul – nr.264 – 23.04.2002 Săgetătorul – nr.266 – 14.05.2002 Antarg SF – nr.1 / 2002 Juventus – nr.1 /...
21 poezii, 0 proze
CMCarmen-Elena Munteanu
Ma numesc Carmen, dar prietenii imi spun Amy. Sunt dintr-un orasel din N-E tarii, Roman. Momentan sunt studenta in Iasi, la Universitatea "Al. I. Cuza", Facultatea de Litere, Departamentul de Jurnalistica si Stiintele Comunicarii, in anul III. Sunt o fire incapatanata, dar care iubeste adevarul, plimbarile in aer liber sau prin ploaie, linistea. Ador sa citesc si sa scriu. In anii precedenti am facut cateva cursuri de teatru si de pian, dar micul meu oras nu mi-a dat prea multe sanse de a ma lansa. Imi place ceea ce studiez acum si sper ca intr-o zi sa ajung acolo unde mi-am propus... este o promisiune pe care mi-am facut-o, in primul rand, mie... iar pe langa aceasta dorinta, sper ca intr-o zi sa pot tine in maini propria-mi carte... mai multe despre mine puteti descoperi din textele pe care am sa le trimit.
9 poezii, 0 proze
dimitriu mihaela
De fiecare dată când găsesc câte o muză care să mă ajute să-mi exprim trăirile, o primesc cu căldură și o invit să coboare printre măruntaiele gândurilor mele. De fiecare dată când îmi aduc aminte de locurile natale, de cetatea Târgoviștei mă cuprinde o senzație de alin și de bucurie. De fiecare dată când îmi arunc mârșav numele și prenumele, Dimitriu Mihaela-Doina pe un petic de hârtie, mă tot frământ dacă stihurile mele vor stârni în mintea vreunui lector un pic de euforie, de stimă, de critică , de nostalgie ori de o simplă introspecție. Întotdeauna ca un peregrin însetat de liric, de epic și dramatic, m-am tot avântat să îmi public modestele scriituri la gazetele locale, la revistele școlii, în volume colective. Am îndrăznit să iau premii și să particip la ședințele cenaclurilor locale , precum „Elena Văcărescu” și naționale „Săgetătorul” ce se țineau la București. Sunt ferm convinsă că niciodată nu îmi voi lăsa vocea mea lirică și mereu le voi spune celor ce vor vrea să muște...
2 poezii, 0 proze
MPMircea Pavelescu
Nepotul lui Cincinat Pavelescu, Mircea Pavelescu (n. 14 octombrie 1908 - d. 1980) a fost și el un poet român. Alături de Tașcu Gheorghiu și Virgil Teodorescu a fondat revista de avangardă ”Liceu”, dar influența acestei perioade e mai degrabă subtilă asupra poeziilor din volumul de debut ”Pasărea Paradisului”, volum caracterizat de G. Călinescu drept «o poezie fantezistă firească și grațioasă, adevărat jurnal de bord liric, străbătut de o ștrengărească melancolie». În acest volum se simte și influența lui J.M. Levet Outvards și Louis Brouquier. Mircea se apropie de epigramă și e de presupus că își încearcă pana și talentul în catrene adresate cel puțin unuia dintre dânșii. Rezultă o luptă epigramatică în care el trebuie să facă față singur săgeților trase de cei doi versați și deosebit de talentați înaintași ai săi, Cincinat Pavelescu și Ion Pavelescu. La 26.10.2002, orele 12, la Casa de cultură din Râmnicu Sărat și apoi – peste câteva ore - în Sala de ședințe de judecată a...
1 poezii, 0 proze
dâra de sânge
de elis ioan
lagărul azi sunt tristă. cuvintele mele sunt ghemuite unele în altele niște copii care nu-și mai recunosc pielea. toate poartă un semn pe coapsă tremură și încep cu tine. tu urmează dâra de sânge vei...
dâra de sânge
de Irina Lazar
o floare face unghi perfect cu ceea ce aș fi vrut să-ți vorbesc e clar că acolo se zbate culoarea roșie, între dâra de sânge și nisipiul serii, toamna ne trimite răvașe, nu avem cum să le descifrăm...
sângele meu izbit de geamul lunii
de Nuta Craciun
întunericul de pe umerii mei mă despică în două respiră odată cu mine nodul streangului ce-mi smulge limba m-ajung din urmă pietre umflate de sânge mă biciuieste clipa înrudirii cu Dumnezeu o dâră de...
Urmă de înger
de Constantin Gabriel Obreja
Aud lupii în zăpada cerului, cum calcă pe o urmă de înger, Fiorul din noaptea de foc lasă dâră de sânge în sufletul meu. Regele leu își sărută leoaica istovită de atîta amor infidel. Am alergat în...
Câinii de pe umăr
de Ioana Geier
Blana crudă tocmai aleargă spre Manhattan în spatele cuștii soarele frige câinele jupuit e rămas cu doar câteva inele de puf spre labe iar ultima dâră de sânge i se-ncleiază pe ochi bărbați cu mâini...
Camera de tortură
de Cezar C. Viziniuck
Între pereții reci ce mă înconjoară Noapte se târăște șchiopătând În camera de tortură Soarele pătrunde doar uneori Doar cu o rază Șterge o lacrimă O dâră de sânge Făcând loc altora Vagabondez intre...
Privire de criminal
de Irina Nechit
ai o privire de criminal încă mai poți scăpa de ea ultima dată te-am văzut la capătul unei dâre de sânge care se prelingea pe o gambă străpunsă de cuiul ruginit vorbeai cu cineva la telefon: de luni...
punga de plastic
de Ioana Barac Grigore
„niciodată nu voi înțelege paralizia lor în fața farurile aprinse în noapte” în mine se împlinește golul sau lipsa pe fiecare alt continent în formare la graniță nu mi se cere pașaportul nimeni nu...