dâra de sânge

lagărul
azi sunt tristă. cuvintele mele sunt ghemuite unele în altele niște copii care nu-și mai recunosc pielea. toate poartă un semn pe coapsă tremură și încep cu tine.

tu urmează dâra de sânge vei știi când ai ajuns după pieptul meu ca o pasăre.

pasărea
azi am vorbit cu pescarii nu au văzut niciodată aripi atât de mari încât să le întunece apele. ei sunt simpli. își întind tăcerile câteodată li se zbate în plasă ceva. seamană cu o rană. se tem. aruncă toată prada se întorc la mal aprind focul spun rugi. am încercat să le explic că exiști.

făgăduința
zilele mele își arcuiesc trupul un pod de fier pe care pășesc încet nici un pas în lateral nici o privire în jos. nu îmi e teamă de înălțimi. o pasăre își întinde aripile sub mine. adorm de gâtul ei.

sunt doar un lagăr în care nu mai trăiește nimic.