Căutare

Scriitoarea Chang Shiang Hua este licențiată a Universității Naționale Normale din Taipei. A funcționat aproape două decenii în învățământ, apoi a fost redactor executiv al publicației \"Grassroots\" și redactor responsabil pentru poezie al revistei \"Steaua literară\". A lucrat pentru \"Amnesty International\", la Taipei. A publicat patru cărți de poeme, primele două traduse și în engleză: \"Nevisata iarbă verde, verde\"; \"Femeia chineză în Iowa\", \"Simpatie cu once preț\" și \"Mătase și vin fiert\" (versiunea în limba română, după cea din limba sârbă, semnată de Dușan Baiski, în 1994). Deopotrivă prozatoare, a publicat: \"Însemnări la lacul înstelat\' \"Unire armonioasă\", \"Timpul cafelei\" și \"Călătorie de toamnă fără urme”. A redactat volumele: \"Antologie de poezie chineză din Filipine\", \"Antologie de poezie feminină din Filipine\", \"Numai pentru că stau în munți\" (selecție de autor). O \"Antologie de poezie chineză contemporană\", realizată împreună cu sinologul iugoslav...

8 poezii, 0 proze

Cezar C. Viziniuck

Născut în orașul Gura Humorului, Suceava, 22 Mai 1978. Membru al Liceo Poetico de Benidorm, mebru corespondent al Academiei Ludovicense, Maranaho, Brzilia, Membru Tertullia lierara Mario Castro cu sediul în Argentina Aparți in publicații de specialitate cu proza, poezie, cronică etc. precum: Convorbiri literare Mișcarea literară Cuvănt românesc, unde a fost și redactor Neuma Lumină lină Letras de Parnaso etc Apariții in mai multe antologii atat din țara căt si din străinătate cu poezie si proză Volume de poezie Ioana (bilingv româno-spaniol) 2016 Eu în culori incerte 2017 Unde ești, Maria? 2018 Maria și marea 2020 El camino del trueno (Drumul tunetului, în spaniolă)2024 Proză scurtă La sombra en el espejo (Umbra în oglindă bilingv, româno-spaniolă) 2025 Traduceri din autori de limbă spaniola, portugheza și engleză pentru diferite publicații Cărți traduse din spaniolă în română Urme de cretă de Jose Luis Labad în colaborare Manzanas rojas, manzanas verde de Claudia Mitră din română în...

924 poezii, 0 proze

Octavian Paler

Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov — d. 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român. După absolvirea școlii primare în satul natal, în anul 1937 este admis bursier la Colegiul Spiru Haret din București. În vara anului 1944, cu o saptămână înaintea încheierii cursurilor clasei a VII-a de liceu, are o altercație cu George Șerban, directorul școlii, care era chiar unchiul său (fratele mamei), și este obligat să părăsească școala, mutându-se la Liceul Radu Negru din Făgăraș pentru a urma, în anul școlar 1944-1945, ultima clasă de liceu, clasa a VIII-a, secția literară. Aici s-a remarcat, mai ales la obiectele Filosofie, Latină, Elină. În anul 1945, la terminarea ultimei clase de liceu, o clasă cu 44 elevi, a fost declarat Promovat cu laudă[1]. În același an, a susținut examenul de bacalaureat la Sibiu. În continuare, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie și simultan și pe cele ale...

102 poezii, 0 proze

Mihai Leoveanu

PROFIL Telefon – 0722468045 - 0749775752 E-mail – mihai_leoveanu@yahoo.com Născut în Iași, la 14 septembrie 1953, de Ziua Înălțării Sfintei Cruci (pe care o port și acum). BIOGRAFIE Am debutat în 1971, în paginile revistei CRONICA. Au urmat colaborări frecvente la CONVORBIRI LITERARE, ATENEU, FAMILIA, TOMIS, AMFITEATRU, ECHINOX, ROMÂNIA LITERARÃ și TRIBUNA. În 1977, am câștigat Premiul Uniunii Scriitorilor din România la Festivalul Național de Poezie NICOLAE LABIȘ (Mălini, Suceava). În urma câștigării concursului pentru debut editorial lansat de Editura JUNIMEA, în 1978 îmi apare primul volum de versuri – CARUL MEU TRAS DE PATRU EGRETE. Au urmat : GIUSEPPE UNGARETTI. JURNALUL UNEI EXISTENȚE (monografie critică, 1980), STRUCTURA LACRIMII (versuri, 1984), GERUNZIU (versuri, 1988), ZOLAR. CARTEA CUNOȘTINȚELOR ANTICE (eseuri, 1993 Chișinău), MARELE FRIG (versuri, 1996) și RÃZVRÃTIREA (1999). De mai bine de 7 ani lucrez (și cred că am ajuns la forma finală) la ultimul volum de versuri –...

349 poezii, 0 proze

Comte de Lautreamont

Comte de Lautreamont pe numele adevarat Isidore Lucien Ducasse s-a nascut in capitala Uruguayului,Montevideo,pe 4 aprilie 1846 si a murit la Paris pe 24 Noiembrie 1870. Putine se cunosc despre copilaria lui.De Jonge scria ca Lautreamont este una dintre acele rare personalitati ale culturii occidentale,un artist,un poet fara biografie.Se crede ca Lucien a venit cu familia in Franta la varsta de 10 ani pentru a urma o scoala parizana.A parasit liceul la varsta de 19 ani pentru a calatorii,dar s-a rentors rapid la Paris pentru a scrie capodopera sa "Canturile lui Maldoror" sub pseudonimul Comte de Lautreamont(inspirat din personajul Lautreamont dintr-o populara nuvela gotica franceza scrisa de Eugene Sue). Primul "cantec" al cartii a fost publicat in 1868 iar opera completa in 1869.Editura a refuzat sa puna in vanzare cartea temandu-se ca va fi inchisa pentru blasfemie si obscenitate.Luptandu-se sa gaseasca o editura pentru a-i publica cartea Lucien incepe lucrul la o carte de poezie...

6 poezii, 0 proze

Constantin Lamureanu

AUTOBIOGRAFIE INCOMODÃ S-a născut la 21 martie 1949, prima zi a anului zodiacal, în jurul prînzului. A urmat facultatea de fizică, Universitatea din București, pe care nu a terminat-o pentru a urma cursurile facultății de filosofie, secția sociologie pe care o absolvă în 1974. Tatăl a doi copii de care, spre binele lor, nu a avut prea multă grijă. Premiul \"Ienăchiță Văcărescu\"- 1974, Premiul Uniunii Scritorilor - Sighetul Marmației 1979, Marele premiu \"Nicolae Bălcescu\"- 1979. Datorează mult prietenilor și foarte mult dușmanilor săi. Victimă a propriilor vorbe, nu a fost niciodată în stare să aibă un șef sau să facă parte din vreo formă organizată. Lipsit dintotdeauna de o locuință care să îi aparțină, se simte acasă la Biblioteca Națională, Sala de științe sociale, locul 4 sau la cîrciumile din cartierul în care stă unde, întotdeauna, are o masă a lui pe care nimeni nu are voie să o ocupe. Are marele orgoliu de a fi modest: nu este interesat de lucruri personale, \"prea multe...

5 poezii, 0 proze

Leonid Andreev

Leonid Nikolaievich Andreev (9 August 1871 – 12 September, 1919) a fost dramaturg nuvelist și fotograf, lider al mișcării expresioniste în literatura rusă, unul dintre cei mai de succes scriitori ruși dintre anii 1902-1914. S-a născut în provincia Oryol, Rusia. Studiază inițial dreptul la care renunță, însă, pentru a urma o carieră literară. Trece prin perioade de cruntă depresie în timpul studenției, fiind, de multe ori, aproape de sinucidere. Întâlnirea cu Maxim Gorky este decisivă pentru Andreev; Gorky îl sprijină în cariera sa literară, mijlocind mediatizarea acestuia. După acest moment, a fost unul dintre cei mai prolifici și de succes autori din Rusia. Prima sa colecție de povestiri apare în 1901 și se vinde foarte repede, într-un tiraj de 250.000 de exemplare. În scurt timp, însă, își șochează publicul cu exentricitățile sale. Idealist și rebel, Andreev își petrece ultimii ani din viață într-o mare penurie materială, în Finlanda, unde se retrăsese din cauza succesului...

0 poezii, 0 proze

Rasul Gamzatov

Rasul Gamzatov s-a născut pe 8 septembrie 1923, în satul Avar de Tsada în nord-estul Caucazului. Tatãl sãu, Gamzat Tsadasa, a fost un bard, moștenitor al tradiției antice a menestrelilor care încã prospera în munți. Așadar tatăl a fost primul său profesor în arta de poeziei. Tinărul Rasul asculta ore întregi, fără întrerupere, povestirile din Avar, legende și fabulele narate de tatăl sãu . Copil fiind, Rasul, pentru o povestire pe măsură, păstea calul vecinului timp de trei zile! Altădată a urcat o jumătate de zi pe munte pentru a asculta, de la ciobani, o singură poezie! În clasa a doua de școalã a mers doisprezece mile pentru a vedea un bãtrân, prieten al tatălui său, care știa multe cântece, poezii și legende. Bãtrânul i-a cântat și i-a recitat patru zile de la dimineațã pânã seara! La unsprezece ani a scris prima lui poezie. În 1945 cu câteva cărți sub braț și cu o sumă mică de bani în buzunar, el a ajuns în Moscova pentru a urma...

1 poezii, 0 proze

Duta Ana-Maria

În urmă cu aproape zece ani am pus pixul în mână pentru a scrie o poezie pe o bucată de hârtie udată de lacrimi. Niciodată n-am uitat-o dar totuși niciodată nu mi-am dorit s-o fac publică. Dacă atunci am scris din instict, aproape involuntar, acum scriu când am timp liber, de multe ori noaptea, cufundată în gânduri și dorințe.

5 poezii, 0 proze

Urme pentru zboruri

de MARILENA MIHAI

Lumina se prelungea subțire pe pereți. Nu mai era ziuă. Un plânset de copil încă-mi zgâria timpanul.Telefonul uitase că are uneori glas... S-au ascuns orele în spatele colțurilor de seară. Un câine...

ProzăAtelier

Sângele din lampă

de Ilarie Voronca

lui Jules Supervielle Ființa ta mi-aduce din necunoscut glasul tău suav Ca un vapor care aduce din fundul Indiei albul fildeș. În locul unei vorbe steaua lacrimei tremurătoare Și rădăcini rămase în...

PoezieClasic

scriere

de Anisoara Iordache

o scriere cu aripi de pasăre liră un fel de pictogramă dezvăluie ochiului interesele misterioase ale unei ordini anticipate- pentru a sincroniza numerele cu frecvența și logica distructivă poate fi...

Eu și femeia suntem nisipul

de Silviu Somesanu

Voi pleca pe drumuri de piatră calcinată, numai setea lasă urme de sare, vântul temător din cumpăna fântânii îmi răcorește sângele gata să se răzbune. Pentru plânsul ploilor repezi care m-au părăsit...

Inscripții V

de Andrei Dobrowensky

* visează că ești irisul ochiului meu că nici lacrima fără vină nu te poate pierde și că mă privești din lăuntrul meu, vezi cum sufletul se bucură, cum aleargă să-ți sărute glezna, cum rămâne la tine...

Atelier

Chat Ultim

de Gheorghe Aurel Pacurar

GAP: Ia zi ingerule: ai stins lumina? GAP: Lasa ceasu\'-n-tinde mana, GAP: Sau aripa ta prea alba GAP: Sa-i vad respirarea dalba. GAP: Tu ai vene sau tacere? GAP: Simti iubire sau durere? GAP: Plangi...

mergând hai-hui

de Anisoara Iordache

mergând hai-hui, copacii au în loc de frunze mătănii. avionul spulberă tăcerea-linii în palmă. * de la biserică râul de luminițe inundă întunecate străzi. oraș scufundat în tăcere... făclii aprinse,...

Lupta cu inerția

de Nicolae Labiș

Omul Comun I. Dilema 1. O viziune a omului comun Aievea nu și nici cu-nchipuirea Eu munții nu-i mai simt cum îi simțeam În vremea unor basme petrecute Când se făcea că un copil eram, Când mă-nsoțeam...

PoezieClasic

în cele din urmă

de marin badea

măcar ai zâmbit așa cum zâmbești când privești soarele prin genele unei femei, cochet, misterios, totdeauna ca o promisiune care nu se va întâmpla vreodată și te saturi, în cele din urmă, te saturi...