"Un orizont, două orizonturi" – 22530 rezultate
0.02 secundeMeilisearchScarlat Callimachi
Scarlat Callimachi (n. 20 septembrie 1896, București - m. 2 iunie 1975, București) este un scriitor român în vecinătatea mișcării de avangardă, cultivând o poetică între constructivism și expresionism. A fost licențiat în drept și a fost gazetar în presa comunistă, colaborând la Facla, Chemarea, Clopotul și altele. A fost redactor-șef la revista Punct și director al ziarului Glasul nostru din Botoșani. În 1933 a fost închis pentru pamfletul Căderea Babilonului. Opera Frunze, 1920 Tăceri imobile, 1921 (copertă și ilustrații de Dall Zamphiropol) Alb și negru, 1927 Erotice, 1933 Octombrie 1917, Colecția Orizont, București, 1946 (cu un portret și două desene de Aurel Mărculescu) Căderea Babilonului, E.S.P.L.A., București, 1956 Un călător prin U.R.S.S., Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1960 Ritmuri de clopote, Editura pentru Literatură, București, 1968 Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Scarlat_Callimachi_(scriitor)
5 poezii, 0 proze
Constantin Miu-Lerca
Constantin Miu-Lerca s-a născut la 15 august 1908 în comuna Cacova, azi Grădinari, județul Caraș-Severin. A fost multă vreme ziarist și profesor de matematică și fizică. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din R.S.R. Între cele douâ războaie a colaborat la revistele : Azi, Floarea de foc, Gîndirea, Prepoem, Viața literară, Vremea, Gînd românesc, Societatea de mîine, Familia, Universul literar, Brașovul literar, Luceafărul, Fruncea, Revista Institutuluî social Banat-Crișana ș. a. După 23 August 1944 a colaborat la: Scrisul bănățean, Generații, Orizont, Timișoara și Albina, București. "După cum spune poetul însuși,s-a născut din „neam de preoți și țărani ” (v.11 poeți bănățeni,Ed.Vrerea,Tim.,1942,p.57) în localitatea Cacova (azi Grădinari) din fostul județ Caraș în anul 1908. - Rămânând orfan de ambii părinți,a fost crescut de un unchi, Lerca, al cărui nume l-a preluat. - După ce termină liceul la Lugoj,se consacră gazetăriei.A fost redactor la publicațiile „Vestul ” (Timișoara) și...
1 poezii, 0 proze
Marcel Gafton
Marcel Gafton (1925-1987) a fost un poet și traducător român. A absolvit studiile liceale la Brăila și alege Facultatea de Drept a Universității din București pe care, însă, nu reușește s-o finalizeze. Încă din vârsta adolescenței, debutează cu poeme în Revista Fundațiilor Regale, primul său volum va apărea însă abia în 1972. Volumele sale îl impun drept un poet de „accentuat rafinament lingvistic”; Ștefan Augustin Doinaș, crede că Gafton este un mare amator de cuvinte ne-poetice cu ajutorul cărora ilustrează „un orizont de candori și miraje, de străvezimi și plutiri”, orizont moral și senzitiv deopotrivă. Marcel Gafton e „un poet fidel lui însuși, cavaler al unei poezii de interior, care gândește într-o încăpere severă” (Emil Manu) și care se impune prin poeme rafinate până la esențe. Altfel spus, acest novator al limbajului poetic este „o individualitate nu numai în cadrul generației războiului, din care face parte, dar și în cel al generațiilor ulterioare de poeți” (Ion Cristofor)....
4 poezii, 0 proze
ciutura carmen luminita
un om prețios mi-a spus:" a scrie poezie e un blestem", să rămân blestemată! apariție publicistică în nr.5 ,iunie, al revistei Orizont Literar Contemporan apariție editorială, placheta de poezie, Nodul din cer, Editura Tipoalex, august 2009 e-mail:ciutura.luminita@yahoo.com
163 poezii, 0 proze
Damian Ureche
Damian Ureche a fost un poet român care a trăit la Timișoara. S-a născut la Slătioara, la 2 septembrie 1935 și a încetat din viață la Timișoara la 15 ianuarie 1994. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1967. A publicat 21 de cărți, remarcându-se mai ales prin Elegie cu Francesca da Rimini și Spectacolul privirii. A fost redactor la revista Orizont.
17 poezii, 0 proze
Ion Monoran
Ion Monoran este un poet și publicist, născut în 18 ianuarie 1953, în localitatea Ciacova județul Timiș. În 1978, a absolvit Liceul de Filologie-Istorie din Timișoara. A fost membru activ al Cenaclului literar \"Pavel Dan\" al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara și fondator al Cotidianului Timișoara și al Societății Timișoara, totodată participant, ca lider, la Revoluția din Decembrie 1989. Debutează în literatură în 1976, cu versuri, în revista \"Forum studențesc\" și colaborează, mai apoi, regulat, la reviste precum \"Orizont\", \"Amfiteatru\", “Echinox\", “Luceafărul”. Nume de referință al generației optzeciste, refuzând orice fel de compromis, Monoran își amână debutul editorial până dincolo de limitele vieții. Cel dintâi volum, Locus periucundus (Ed. Marineasa), vede lumina tiparului în 1994, cuprinzând o serie de poeme scrise în perioada 1975-1989, într-o selecție realizată de autor însuși. Etichetată drept “poezie biografică”, de Mircea Cărtărescu (iar autorul ei,...
4 poezii, 0 proze
Eduard Zalle
Eduard Zalle este un poet constănțean neafiliat vreunei generații literare. Este licențiat în jurnalism. Se consideră un adept și înfocat susținător al mișcării Flower Power. Membru fondator al Cenaclului Glykon din Constanța. Opera literară: A debutat literar în 1977 cu poezia „Moarte de toamnă”” publicată în revista liceului „Alexandru Ioan Cuza” din Constanța, „Catarge la orizont”. A debut editorial în 2009 la editura Eminescu, București, cu volumul de versuri „Poezii din vremurile vechi (1977-1990)”. A fost publicat de reviste precum: „Convorbiri literare”, „Literatorul”, „Ex Ponto” etc. De asemenea, a publicat articole pe site-ul ”European Journalism Observatory”, unele dintre ele fiind traduse în limba engleză și germană. Volume publicate: „Poezii din vremurile vechi (1977-1990)” - poezii, editura Eminescu, București, septembrie 2009; „Cântec lui Merlin” -...
116 poezii, 0 proze
Adina Radu
Născută vara. Apariții ale textelor în reviste școlare (Orizont, Urme, Noi-nebănuite trepte) și într-un volum colectiv (Concursul "Floare de cireș", ediția 2004)
16 poezii, 0 proze
Dușan Petrovici
Dușan Petrovici (n. 23 august 1938, Varias, lângă Timișoara) sau Duoan Petrovic este un poet și traducător român contemporan de origine sârbă. A debutat în revista Orizont în 1965 și a debutat editorial în 1972 cu volumul Lebede ale puterii pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Stabilit în Düsseldorf, Germania, poetul lucrează în mod curent la volumul Însemnări atroce. Opere * Lebede ale puterii, Editura Albatros, București, 1972 * Obelisc, Editura Facla, Timișoara, 1974 * Neînceputa mireasmă, Editura Facla, Timișoara, 1975 * Obiecte pierdute, Editura Facla, Timișoara, 1980 * Clima temperată, Cartea Românească, București, 1981 * Autobiografie ermetică, Editura de Vest, Timișoara, 1992 * Erotica ermetică, 1994 (ediție bilingvă româno-germană) * Zaruri de apă, Colecția Brumar, Editura Brumar, Timișoara, 1999 * Nopți westfalice, Colecția Brumar, Editura Brumar, Timișoara, 2003 (cu ilustrații de Ioan Galea)
19 poezii, 0 proze
Anghel Dumbrăveanu
Anghel Dumbrăveanu (n. 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt) este un poet, prozator și traducător român, aparținând generației resurecționale (1965 - 1970) și a revoluției paradoxismului bine temperat. După absolvirea Școlii Pedagogice (1949–1953), urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Timișoara (1962–1968). Între anii 1953 și 1990 funcționează ca redactor, apoi ca secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al revistei Scrisul bănățean, devenită Orizont. În prezent este redactor-șef al revistei Rostirea românească. Este căsătorit cu profesoara și poeta Alina Dumbrăveanu. Cei doi au împreună o fiică – profesoara, poeta și traducătoarea Violeta Dumbrăveanu. A scris și publicat peste 50 de volume de beletristică. Teritoriul poetic al lui Anghel Dumbrăveanu s-a conturat de-a lungul a patru decenii în volumele: Fluviile visează oceanul (București, 1961), Pământul și fructele (1964), Iluminările mării (1967), Oase de corăbii (1968), Fața străină a...
17 poezii, 0 proze
Un orizont, două orizonturi
de dana julei
O tăragăneală de sticle goale aruncate-n vid E sentimentalismul unui câine ce-l simt vivid. Grobian e gândul unui stâlp ce mă privește tardiv; Oh, sfântă supă de argint, când îmi vei da calea? Trist,...
senzația lucrurilor
de daniel d marin
primul sens al lucrurilor este să te facă să te privești mai atent cum te dai la o parte pentru a face loc celorlalți să intre în tine „să vii lângă ei mi se spunea să îi faci să te vadă altfel vei...
Semănătorul
de Nincu Mircea
Distanța dintre acela care aruncă și cel care primește este reprezentată de aprecierile pe care cele două extreme le corelează în așa fel încât materialul pe care și-l transmit parcurge integral și...
Fotografie
de Nincu Mircea
Întocmai pentru faptul că omul poate privi permanent orizontul fără a se situa vreodată pe deplin în devenirea acestuia și, totodată, pentru că se poate expune, asemenea acestuia, acolo unde se...
Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca (39)
de Doru Ciucescu
Așa cum Parisul are ca simbol Turnul Eiffel, tot așa, zona modernă din Cairo este reprezentată de turnul, care îi poartă numele. În formă de tijă terminată cu un boboc de lotus stilizat, această...
Detentă si transfigurare
de Corneliu Traian Atanasiu
Detentă și transfigurare Metafora textului unui haiku ca parte vizibilă a unui iceberg aflată deasupra apei remarcă faptul că partea cea mai voluminoasă și mai profundă a poemului – imaginile,...
Cerul
de Daniel Aurelian Rădulescu
Se-aude un huruit, de după nori, ’n sincope, tot mai tare, apoi pierdut, ițind în gând buchetele de flori la revederi, îmbrățișați în cald sărut. Răsar, pe pata de albastru clar, două petuncule...
De ce?
de Vick Letto
Sunt in planșet ,eu sunt pătrat Sub forma de hiperbolă, variez neincetat. Mă amețesc sinusoidal, de la 0 la 1, Văd cum un cerc imi face imprejurul. Sunt cub rotund, impărțit în triunghiuri Paradox...
Învățul și dezvățul (IV)
de Corneliu Traian Atanasiu
(urmare la: Învățul și dezvățul (I) Învățul și dezvățul (II) Învățul și dezvățul (III) ) Treptele învățării Vreau să diferențiez două modalități diferite de a înțelege exigențele învățării,...
Efemeritate
de Nincu Mircea
Ieri, am fot să împărtășesc o muribundă care sta într-un pat așezat lângă fereastră într-o cameră. Până la ea, pe dreapta mea, într-un pat lipit de perete, în pielea goală cu picioarele deschise ca...
