Anghel Dumbrăveanu

Lumea a fost facuta de-un zeu egiptean La roata olarului. A luat pamânt si apa din Nil Si le-a-nvârtit pe gândul lui pân’ la lumina. Din lumina a

Plecata acolo unde nu se vede cum trece crizantema lunii pe cer unde nu se stie roua privighetorii mirosul gutuii pastrate-n hambarul cu

De doua zile ninge cu stele mari pe Olt. Colinele viseaza suav sub cerga moale Si parca sunt mai tanar, mai pur, mai dezinvolt Cum ratacesc cu

Intre noi sunt zapezi si nisipuri. Maine, poate pustiuri, oceane. Niciodata uitarea. Sub icoana ta imi incep ziua. Aripa mea creste din

Lui Nichita Stănescu, Petre Stoica, Adam Puslojici, Srba Ignjatovici suntem la masă aproape toți petre adăpostit în barba lui de iarbă

Lui Horia Zilieru Mi-e sete de-un prieten in ceasu-acesta lung, Sa-l simt tacand alaturi ca o vioara plina, Sa-i spun cum urc spre steaua pe

Cuvintele scrise de mine Sunt un fel de-a vorbi In umilinta tacerii Si neavand cui sa le dau Le-nsir aici Ca o mirare. Acum ma gandesc la o

Lui Adam Puslojic Daca nu visam, vom muri De alb, daca visam Vom muri de plecari. Acum vine prietenul Cu bratele terminate in vasle, Acum

Ne vom lecui prin iubire Toamna lipește frunze pe fereastra nemărginirii Nicio pasăre n-a mai trecut să ne vadă de la-nceputul

Sînt și aici și-n altă parte și fericit și trist, și rău și bun, cum viața-nseamnă și puțină moarte, cum înțelept și cum nebun. Iau barca

Nu se mai văd focurile jucând pe comori. Cineva bate cuie într-o aripă albă. Caii nopții aleargă singuri pe câmp. O fată își piaptănă părul și

Îmi rămase numai pagina albă A unui pustiu fără capăt, Unde vântul de tropice scrie Semne ce n-au înțeles. Cum fugim de durere, Cum căutăm clipa

Te caut prin gândurile desfrunzite, într-una, Și mă dor drumurile pe care-ai trecut, Și umblu pustiu toată noaptea cu luna, Pe țărmul unui timp

Nu mai am legăturile intime De altădată Cu procesul prin care planta-nflorește Și vă dă mirosul cel bun. Nu mai am prietenii cu care-am

Singur voi naufragia în odăile serii Unde trupurile noastre se căutară Cu-o primitivă foame de soare. Nu se mai întoarce nimeni din trecut Și

Era o zi de vară la țărmul mării-n nord Cu soarele pe plajă suav precum un vin. Foșneau în vânturi pinii ca marea în fiord, Te oglindeai în mine

Locuiam cu gimnasta în mansarda unei veri. Eu aduceam flori și fructe din piață și Câte-un sărut ingenuu pentru pulpa ei. Cultivam gesturi de