Geo Bogza

Într-una din nopțile mele am făcut dragoste cu o servitoare Totul a fost pe neașteptate – și aproape fără voia mea Era undeva într-un oraș murdar

Anica lui Petre Strâmbu, femeie frumoasă Dar veșnic nesătulă de cele lumești Așteaptă să-i plece bărbatul de-acasă Și iese la poartă să

Dacă îl ascult cu urechea dreaptă Ceasul meu bate clipele vieții mele. Dacă îl ascult cu urechea stângă Ceasul meu bate clipele vieții

Ioana Maria, era o seară umedă de Februarie când ți-am spus: vreau să merg cu tine pe străzi și vreau să-ți dau o floare. Așa a

Cred în vârsta mea, în atributele fiecărei vârste, în datoria intensificării acestor atribute. Cred în neexistența existențelor imperios

Tu mi-ai fost scrisă mie Nu deprimării, nu tristeții mele Ci adevăratului eu, puternic - și fără nici un pic de milă. Privesc trupul tău fraged

As vre sa fiu cinci minute, numai cinci minute, poet: Unul dintre acei oameni extraordinari pe care zeii ii inaripeaza Cand vor sa exprime in

Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se intoarce toamna

Orice om pe care nu pot să-l iubesc înseamnă pentru mine un prilej de adâncă tristețe. Orice om pe care l-am iubit și nu-l mai pot iubi înseamnă

Era toamnă Erau și niște castani Și o bancă. Eu ședeam Eram palid și poate frumos Și mă gândeam. Atunci s-a oprit un tramvai S-a dat

Era o stea mare și luminoasă și noi o priveam de pe pământ și tu ai spus : poate e steaua mea... Nu Ioana Maria, ți-am răspuns eu steaua ta e

Rătăceam parcă printr-un oraș al câinilor. Câini, numai câini treceau pe stradă: Unii într-o parte, alții în alta. Toți purtau câte o servietă

Ioana Maria, tu esti acum departe, tu ai vrut intotdeauna sa fii departe, Ioana Maria. Tu ai iubit marile pe care corabii plutesc zile si nopti

a i t n â p s ă R XX i u l u c a e

pe plaiuri oltenești femei cu carne albă fiori reci cu fluvii de senzații D U N Ã R E A... Morcovi cartofi vrză carne c a r n e CARNE C

Pe drumuri strâmte de țară, cărămizile călătoresc spre satele unde, până în toamnă, vor deveni case. Iar stropii de apă ai Oltului, după ce au luat

Acel om mistuit de-o mare credință A fost erou, sfânt și martir. El n-a vorbit mulțimii despre luptă Și viața și-a dat-o luptând. El n-a

Este o bucată de os cu măduva pietrificată. Dacă îl apeși pe ceva plânge cu linii zgâriate. A fost născocit pentru a se găsi de lucru spațiului

Clădit pe mlaștini, somnorosul port Visa la sud, puțin a mort Și în el una, a tămâie Întinsă pe araci ca via Își făcea gravă meseria. Era una

Fata popii din satul cu munți poartă ochii-n scobitori măsline știe zâmbet și mișcări feline, trupul ei în sex peste punți. fără glas - vârsta

Adunați pe întâiul meridian al sexului proxeneții continentelor au hotărât să aleagă marele mongol al vaginelor. Pentru cele mai frumoase fete

Cineva din mine, căruia nu i-a rămas străină nici o suferință Are, de când mă știu, șapte mii de ani. Cineva din mine, care nu se lasă corupt de

Vă voi vorbi despre oamenii petrolului și despre sufletul lor negru și mai inflamabil decât petrolul. Vă voi vorbi despre mine fiindcă nimeni

Ion Anton Boșilcă, numai de 21 de ani cu veleități de mecanic, deocamdată ungător având buze groase, mușchi strunjiți în oțel și câteva surori,

Geo Bogza Cartea Oltului Cap. 1, 2, 3, 22 1 HÃȘMAȘUL MARE Presărat cu cetăți în ruină și cu ascuțite turle de biserici, Ardealul

Printre ceilalți copaci, liniștiți, el părea aproape nebun: Multiplu se ridica din pământ cu zeci de brațe Pe care exaltat le flutura în

Înainte de a părăsi această lume, aș vrea să împărtășesc celor ce vor rămâne mai departe pe pământ, în condiții tot mai puțin prielnice naturii

Într-una din nopțile mele am făcut dragoste cu o servitoare Totul a fost pe neașteptare – și aproape fără voia mea. Era undeva într-un oraș murdar

Iată-mă în sfârșit Elefant. Cu trompa mea Vechi semn de întrebare Cel mai vechi semn de întrebare Absorb apa canalelor din Marte Și o împroș

O antică batoză Puternic suferea De-o stranie psihoză Și un cuvânt: saltea! Prin păr scăzut, cănit Purta cu fals topaz Un deget

Ioana Maria noi nu am fost decât două corăbii care se întâlnesc într’o dimineață și de pe crestele unor valuri care țin o singură clipă se văd și

Ioana Maria, nopțile acelea au să rămână în memoria statuilor de pe marile bulevarde. Ele m’au văzut cum mergeam alături de tine și cum mă

In toamna aceea, Ioana Maria, am trait cele mai triste seri din viata mea. Seri, cand ceata patrundea pe furis in oras. Greu se scurgeau orele

Ioana Maria au fost nopți când m’am gândit tot timpul la tine și alături de mine a stat pasărea rece a morții ; sau alteori, pasărea

Erau după amiezi Ioana Maria când mă așezam în fața ta și te priveam. Erai frumoasă Ioana Maria. Erai frumoasă Ioana Maria ca o

(...) Dar, înainte de a se lăsa amurgul, când ultimele raze ale soarelui îl izbesc în plin, leagănul Oltului devine, pentru cei ce - cu uimire -

Ioana Maria, tu ești acuma departe tu ai vrut întodeauna să fii departe, Ioana Maria. Tu ai iubit mările sudului pe care corăbii merg zile

Romanul este un vehicol vertiginos. Instalat comod între două pagini el te duce dincolo de realitate. Sportul acesta îl practică cu pasiune fetele de

Fără frumusețea ta, frumusețea lumii e scrum și cenușă, Fără brațele tale, brațul oricui e pentru mine laț de spânzurătoare. Trăiesc numai ca să

Prietenul meu pianistul, care are un humor straniu în felul de a povesti lucrurile, îmi relatează ultima sa aventură: Am asistat la o discuție

S-ar putea ca într-o a șaptea dimensiune Soarele să fie un chibrit cu care Cine Ște Cine Își va fi aprinzând țigara, Și mai mult nu va

În adolescența mea, bântuit de o holeră a celor ce aflam cu privire la monstruozitatea sexualității, am întâlnit un cuvânt de o plasticitate

Nicolae Ilie hrana trupului tău ți s-a copt în pântec ca într-un cuptor vai cât de transformat e sub arsuri plesnit în unele părți ca pământul

Orașul fusese atunci acoperit cu zăpadă străzile erau albe și moi în seara aceia când dincolo de draperii grele și roșii dansa o femeie din tări

Greieri cântă în iarbă. Privighetori, în pădure. Ciocârlia, în înaltul cerului. Dar glasul leului se aude de departe Și până departe înfioară

cerul destrămat în parcele căzut peste timpuri brăzdat de poteci și cuiburi de suflet deschis totdeauna la cei care au aripi coboară și azi

Toamna aceea lungă e ca o coadă de cometă... E atâta umezeală, atâta frig când plouă. Cât mi-e de milă de bieții stâlpi de telegraf. Dacă aș avea

Noi, oameni fluvii noi, care străbatem lumea, plini de orgoliu, ascunzînd în apele noastre adînci atîtea contradicții, atîta viață și atîta

În cele din urmă s-a pus problema să se măsoare limba boului. Întâi s-a încercat cu metrul Apoi cu kilometrul Dar nu a fost de ajuns. Atunci

Hebdomader, eu plâng cu stânci destrămări zguduiri Rombic la margini de pământ sufletul pipăie vârfuri de vânt. Blestemul

Cu genunchii la gura, cu pumnii strânsi, Dorm pruncii în pântecul mumelor, Gingase semne de intrebare. Cu trupul drept, cu fata în sus, Dorm

Îți reamintesc capitolul acesta moale precum craniul copiilor nou-născuți și teoriile lui Freud și pe Weininger sinucisul din

(...) Pe drumul de fier, trenurile trec toată noaptea, cu un cotropitor vaier metalic. Târâte prin defileu, zeci de vagoane scrâșnesc amarnic, sau

Destrăbălatele târgului, fetele care n-au învățat carte Hoinăreau pe maidane, dornice de dragoste și vin În floarea roșie a pulpelor ascuns aveau

Motto: Adesea îmi încerc vocea și știu o zi în care gâtlejul lui îmi va răspunde cu sunete de lut. Sașa

Iubesc și acum Ioana Maria pădurile de la marginea orașului în care ne plimbam uneori. Erau niște păduri sărace de margine de oraș, dar

În ulei, tania ștefanovna stă pe o bancă fără față și fără culoare la ochi, sub picioarele ei obișnuita căpățână de mort de data asta râde la un

Ferestrele camerei mele de la mansardă sunt totdeauna deschise îmi place să stau pe jos, cât mai aproape de pământ citesc uneori o carte sau mai

Pădurea uriașă stinge lumina zilei. Munții de piatră țin cerul pe umeri. \"Degeaba\", spun fragii, \"noi nu ne speriem\". Și, pe buza

Ioana Maria au fost dimineți când tu mă trezeai din somn ca o lumină care venea din mine. Ioana Maria au fost dimineți când răsăreau doi sori

În toamna aceea Ioana Maria am cunoscut cele mai triste seri din lume. Erau seri când luna începea să se ridice pe cer, haotică. Până la

În dimineața aceea norii erau niște draperii fantastice falduri de plumb ale unei uriașe cortine care cădea deasupra orașului și ne despărțea de

Ioana Maria, te-am întrebat eu atunci mai ții minte o seară când am mers pe străzi în capul gol cântând imnul de desrobire al popoarelor ? și

Iubesc deasemeni Ioana Maria străzile pe care te întorceai acasă de multe ori cu o floare în mână. Erau străzi largi cu statui și apoi străzi

Odată am mers pe străzi Ioana Maria și tu aveai în mână un trandafir. Era o dimineață de primăvară bună cu noi, și liniștită mergeam pe

Ioana Maria sunt întâmplări care au loc în lume o singură dată. Și dimineața aceia de toamnă când tu aveai în mână doi trandafiri și ne

Ioana Maria sunt dimineți tulburi când ceva rău trebuie că s’a întâmplat în lume nori obositi și murdari acoperă cerul și păsările trec prin

Îngerul mi s-a arătat, grăind: "Am venit din porunca Domnului. Tu calci prea des poruncile Domnului". "Îngere - am mărturisit - păcatele mele sunt

Credo nella mia età, negli attributi di ogni età, nel dovere di intensificare questi attributi. Credo nella non-esistenza delle esistenze

Jamais, nul navire du retour en rade - Soit des mers du Sud, soit du Capricorne - Ne fut si pure et si élégante frégate Tel Orion quand il revient