Plâns cu stânci*
de Geo Bogza(2009)
1 min lectură
Mediu
Hebdomader, eu plâng cu stânci
destrămări
zguduiri
Rombic la margini de pământ
sufletul pipăie
vârfuri de vânt.
Blestemul înțeapă
Dumnezeu curge și se împrăștie pe jos
Helas, suflet de om nebulos.
Ochii pun petice
dureros de prismatic privesc
rătăcesc
iar sufletul sub univers
cum omul sub cobiliță.
* poezie semnată George Bogza
** 1927
*** UNU, an. I, nr. 4, iulie 1928