Poemul de Nord
din Iluminările mării (1967)
de Anghel Dumbrăveanu(2010)
1 min lectură
Mediu
Te caut prin gândurile desfrunzite, într-una,
Și mă dor drumurile pe care-ai trecut,
Și umblu pustiu toată noaptea cu luna,
Pe țărmul unui timp atât de departe, pierdut.
Mereu mai frumoasă prin sunet îmi treci
Cu zâmbetul trist și părul negru și lung
Și-n tâmplă îmi bat clopotele orelor reci
Și umbra-ți de chin o chem mereu, și-o alung.
Căci frunzele viselor în poemele mele de sud.
Cine-ți sărută ochii când se-ntristează?
De mult nu mai pot, când vii, să te-aud,
Am uitat să-ți descânt genunchiul cu-o rază.
Te caut tot mai departe, dar treci
Tăcută prin albastru-mi fiord
Și-n tâmplă îmi bat clopotele orelor reci:
Cad visele, galbene, ăn poemele mele de nord.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anghel Dumbrăveanu
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Anghel Dumbrăveanu. “Poemul de Nord.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/anghel-dumbraveanu/poezie/poemul-de-nordIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.