"Ultimul om" – 19416 rezultate
0.01 secundeMeilisearchMitropolitul Dosoftei
MITROPOLITUL DOSOFTEI Alaturi de marile personalitati romanesti care au ilustrat viata noastra culturala din sec. al XVII-lea se asaza si figura mitropolitului Moldovei, Dosoftei. “Acest Dosofteiu mitropolitul – scrie Ion Neculce – nu era om prost de felul lui; era neam de mazil, prea invatat; multe limbi stia: elineste, latineste, slovineste si alte. Adinc din carti stia; si deplin calugar, si cucernic, si blind, ca un miel; in tara noastra pre aceste vremi nu se afla om ca acesta”. Datele noi care s-au gasit in ultimul timp au permis a se stabili ca eruditul mitropolit al Moldovei se tragea dintr-o familie de negustori din Lvov, Papara, de origine macedoromana. Mitropolitul Dosoftei a lasat o urma adinca in viata religioasa a Moldovei, dindu-i acestei vieti un impuls nou. Prin reinfiintarea tipografiei, prin tiparirea de carti noi, in special de ritualul bisericesc, Dosoftei este continuatorul direct al operei culturale din epoca lui Vasile Lupu. Principala opera...
2 poezii, 0 proze
AMAlexandru Misiuga
Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii...
5 poezii, 0 proze
CRCojocaru Ramona
data nasterii: 17.06.1987, Sf Gheorghe, județul Covasna
63 poezii, 0 proze
CTCiprian Tanasescu
1 poezii, 0 proze
FPFlorin Gheorghe Pirvu
Ultimul demers al ratiunii este de a recunoaste ca exista o infinitate de lucruri care o depasesc. Pascal Vizibilul nu este decat urma invizibilului. Leon Bloy
41 poezii, 0 proze
PNpaun ninel
ultimul romantic??...
2 poezii, 0 proze
AFAna Finta
Fiind ultimul copil din trei, deci mezină, mereu mă simțeam pusă în umbră. Mi s-a format o dorință, combinație între foame și ambiție, de-a mă face auzită. Vroiam ca lucrurile să mă reprezinte pe cât de mult posibil, ceea ce-a favorizat conflictele. Mă aflu într-o continuă luptă de-a menține ceea ce sunt eu, propria-mi identitate. Lectura reprezenta un lucru impus, motiv pentru care mi-am creat o adversiune pentru ea, însă lucrurile au început să se schimbe când am citit (cu interes) "Coliba unchiului Tom". Asta se întâmpla abia în clasa a cincia, și a generat interesul meu spre a participa la mai multe activități culturale sau care țineau de expresivitate. La dorința părinților, am urmat liceul și facultatea de științe economice. În prezent scriu, și încerc să o fac vizibil.
22 poezii, 0 proze
Ioana Carp
Sunt studenta in ultimul an la ASE, Bucuresti, m-am nascut in Roman, Neamt, imi plac limbile straine, literatura, internetul si nu in ultimul rand poezia, mai mult sa o scriu decat sa o citesc. Am castigat un premiu pentru poezie mistica la concursul Altfel Eminescu organizat de ASE.In rest, incerc sa fiu fericita!
5 poezii, 0 proze
m.i.
Sunt pe ultimul an de liceu. Doresc sa invat la o facultate de Jurnalism(probabil Timisoara sau Cluj) si una de Filosofie. Voluntar la un ONG. nu cred in scoli, politica. Cred ca in putin timp va fii o alta lume. pps: inca mai cred asta:P
17 poezii, 0 proze
Gaspar Petru
dn 29.12.1971 student (ultimul an) visator
15 poezii, 0 proze
Ultimul OM
de Daniel Cristea
parcă...îmi amintesc ceva...vag ..da!! voi sunteți prietenii mei doamne ce imbecil..cum să uit așa ceva? nu aș putea să omit faptul că voi.. hienele de lângă mine... încercați să mă țineți departe de...
Ultimul om
de Marcel Vișa
scuipam sânge în ligheanul străveziu de sub pat la căpătâi o umbră mă veghea de câteva zile captiv în mijlocul acestui lan de singurătate seceram snopii tăcerii de oameni se înnopta departe se auzea...
Ultimul om
de Neagu Raluca
pe mine trebuie să mă iubești puțin să îmi arăți firimituri de atingeri eu trebuie să te visez cum mă părăsești în deșert doar biciuiește-mă cu uitare doar aruncă-mă în cuști aranjate frumos...
Ultimul om de zapada
de GHETE EUGEN
Un uriaș, Puternic, Blând și calm, Peste care au trecut anii,drumurile și viața, Dar n-au creat în tine, Prăpastia imensă, Pe care aproape toți o avem in noi. Fascinat de jocul fulgilor de nea,...
ultimul omagiu
de Larisa Druga
Unde se duc? Pleaca sau raman? Isi ia ramas bun Cei care se duc? Crapa pietre crapa tot Cand pe dealuri cade seara Universu-i un mijloc Cum e pamantului marea. Cade noaptea,cad cu ea, Langa noi se...
sunt ultimul om de pe pământ
de Petraru Ionut
îmi declar câte războaie mondiale vreau mă lupt cu Nimicul și-l fac să existe plec în căutarea unui lucru și sper la o găsire pură pentru că socrate, platon nu au fost sunt primul și ultimul alfa și...
la despărțirea de ultimul om. pranayama
de Cătălin Al DOAMNEI
întotdeauna toamna ne reîntoarcem în paradis se apropie dansul călușarilor și neantul întră în transă epoca darurilor se prăbușește din copaci sanguinici simți cum îți crește de sub tălpi vegetal &...
Singurul om
de Remus...Popescu
Primul si ultimul om A fost ...primul Apoi Toate vorbele erau ...repetate Soaptele erau ...furate Nu poti sa minti la infinit Eu ...mai incerc Dar am gresit Eu niciodata n-am cerut nimic ! E doar un...
Ultimul inger
de Vintila Decebal
Aripi obosite si moi Nu mai ating glorioasele zari albastre, Lumina datatoare de viata Nu mai framanta pamantul. Privirea de flacara e stinsa de mult Si sobolani rod ignoranti mantia eternitatii....
singurătatea omului de peșteră
de Ionescu Alexandru
presupun că stânca nu are sentimente, nu cunoaște creație și necreație. e, cum ar veni, imemorială... omul cavernelor trăia un blestem al iubirii necunoscute, scotocind în instincte primare; sărmanul...