Poezie
Ultimul OM
unui PRIETEN
1 min lectură·
Mediu
parcă...îmi amintesc ceva...vag
..da!! voi sunteți prietenii mei
doamne ce imbecil..cum să uit așa ceva?
nu aș putea să omit faptul că voi..
hienele de lângă mine...
încercați să mă țineți departe
de OMUL pe care l-am cunoscut
-\"este singura floare care face primăvară\"-
spuneați voi...interesant!!
știam că nu mai existau OAMENI
știam că rămăsesem doar noi..hienele
.....................
chiar așa..cu neîncredere
m-am apropiat de OM..
nu era cum știam de la haita mea...
nu era periculos,nu mă vâna..
și nici nu mă lua \"în cătarea puștii\"
nici macar nu avea una...
avea decât o măna întinsă...spre mine
spre surprinderea mea
în locul unei detunături,
am auzit:\"cum te cheamă,omule?\"
imi spusese...om...
oare ce șiretlic încerca?
nu cred că încerca să mă îndepărteze
de ai mei...de haita care mă formase..
sau...cine știe...oricum...ploua...
001.616
0