Florin Gheorghe Pirvu

De când suspin după serile în care te țineam strâns la piept pentru a-ți simți fiecare bătaie de inimă, fiecare răsuflare, fiecare părticică a sufletului și a spiritului tău pur precum crinul. De

De m-ai fi întrebat! Þi-aș fi spus că nimeni nu te poate iubi cum te iubesc eu, că nicicând nu voi căuta altă privire decât a ta sau alt zâmbet decât al tău. Þi-aș fi spus că fiecare clipă departe de

Atunci când sufletul ți-i plumb, și inima ruptă, și singur stai cu gânduri vechi și trăiri apuse, în negrul disperării speranța-ți este far. Și-n pustiul rece al singurătății îți este frig...și

Alerg, după ce nu poate fi prins. Vânez, ceea ce ar trebui să fie vânătorul. Caut, ceea ce nu poate fi găsit. Decât în inima de piatră înghețată a lumii. Caut speranța, Lumina ce ne

Trecut-au veri, Și-mbătrâniră codri. Secară ape, Ș-apărură iară. Dar tu plecată stai din al meu suflet, Și amintirea ta refuză ca să piară. Tu ai venit și ai intrat în a mea viață, Pe

Prives cerul plumburiu al serii. Mi-e inima lacrimi și suspin. Mi-e dor de soare, Și de a ta privire. Mi-e dor de al tău zâmbet senin. Simt lipsa ochilor tăi limpezi, Ce în mister și dragoste

Ce faci atunci când plouă? Ce faci atunci când îngerii plâng? Stai în casă. Stai cu fruntea rezemată de geamul mort al ferestrei și numeri sâmburii de apă care cad să stingă setea unui pământ murdar.

Celor care cred că visele nu pot muri, celor care cred că lumea asta prin iubire va scăpa, celor care așteaptă un miracol pentru a-i salva, celor care știu că dorințele se împlinesc, celor care cred

Străbat singur și stingherit alei, poteci, cărări. Întunecoase și neumblate, Luminate de stele negre, și luna analoagă. Populate cu cadavre ambulante, Secătuite de lumina

E camera pustie și eu stau, stau lângă poza-ți de pe noptieră. Mi-e greu să te privesc; Dispari...ca o himeră. Apui în mintea mea, te-ngrop în suflet. Și iar rămân pustiu cu al meu gând

Acum, sufletul îmi plânge, Cu lacrimi de jale și amar. Și inima printre valuri-mi purtată. Pe-al vieții drum, sunt un biet hoinar Sub cerul rece și închis de plumb, Mă plimb pe străzile

Zbor de stele apune-n zare pe sub luna argintie. Neagră mantie ascunde secol de mister; Aurii săgeți de Soare viu străpung coroana nopții, fug speriați dalbii luceferi, Fug, se ascund în

Lacrimi reci sfârșesc pe buze, Sub un sărut înghețat. Zac moarte amintiri, și vise, și sentimente. Îngropate adânc, în suflet.

Îngeri cad și mor tăcut. Și tu stai și îi privești, stai și vezi cum li se șterge albul de pe aripi, de pe chip. Și te uiți înfricoșată cum, toți se prefac în fum.

Nu pot, nu vreau, nu știu, să cred în nimic. Să mă îmbrac, cu goliciunea, sufletului meu. Și să vorbesc, mut, precum inima mea. Să mă agâț de frânturi de lumină, de gânduri, de

Cerul plânge, peste noi. Plânge cu lacrimi de sânge, cu lacrimi de copil. Pentru a spăla păcatul. Pentru a păstra puritatea. Pentru a omorî răul.

Timpul zace în suspine pe fundul unei clepsidre sufocat de amintire, de iubiri amăgitoare. Se ascunde de lumina unei noi șanse ratate. Și piere încet înghițit de ... disperare.

Stafii negre de fum aleargă, se ascund și râd. Tu stai și le asculți din pat, culcat pe spate; privești, pe ascuns cerul pistruiat de stele care parcă îți zâmbește. Și adormi cu capu-n

Voci tăcute-mi strigă-n suflet, tot mai reci și tot mai mute, tot mai surd mă strigă, Să revin la somn. Dar eu nu le dau crezare, și continui să încerc: să mă trezesc, să îmi revin. Să te simt

Timp de veghe și de vise; Stele mor închise în palmă. Sufocate de durere sfâșiate de regrete. Ele apun în zări albastre văzute doar în ochi tăi, închise adânc, pe veci, în

Azi, vântul bate în parcul nostru de lângă liceu. Azi, copacii plâng cu frunze îngălbenite de dorul meu, de regretul meu. Azi, banca îmi pare mai mare și pentru prima oară îi văd mânerul din

De-aș fi vântul să pot fugi alături de gândurile, de suspinele tale... de surâsul tău, și să pot alunga ploile. De-aș fi blândul vânt de vară să-ți șoptesc în fiecare seară caldă dragostea

Sub clar de lună plină, Și stele de argint. Sub adieri blajine, Al verii domol vânt Visez la o iubire, De-o clipă, un minut, Alături doar tine Și-al tău duios cuvânt. Dar totul se