Florin Gheorghe Pirvu

O stea s-a stins în părul când... Pierdut sunt azi, fără de chipul și privirea ta. Sunt singur și închis, zac ! și te aștept să vii să mă eliberezi Să mă dezgropi din chinuri și amar. Din

La limita dintre bine și rău, la granița dintre viață și moarte, există un loc prea cunoscut pentru a fi descoperit. Există o lume muribundă, fiind prea greu de resuscitat. O lume luminată de umbrele

Valuri verzi se sparg de maluri se scufundă și-ncet, mor. În oceanul fără margini, în vâltoarea apelor. Zac strivite de puterea propriilor lor furii. Zac strivite... și se-nalță precum

Flori uscate zac strivite pe cărarea-ntunecată. Nimeni nu le vede. Mor încet, sub clar de lună. Și apun... se sting sub stele.

Praf de stele și de lună ți se leagă lin pe cap. Împletind în păru-ți lung o cunună. De spini și de lacrimi de suspine și doruri. Ea îți luminează chipul mult cântat de angelic cor

Flori mărunte-mi cad în cale. Pe aleea prăfuită. Drum de patimi și ispite ce mă duce iar la tine. Cale de speranțe moarte Ce mă duce spre pieire Moarte sigură tu-mi dărui cu durere și

Lac de lacrimi și suspine, peste care steaua zace. Timpul, înghețat în vene, strigă mut, și apoi tace. Luna tremură în ceruri palidă și prăfuită; iar tu stai cu capu-n palme cu speranța-ți

Soare sângeriu se-nalță, pe o boltă plumburie. Prăfuită de o lună palidă și fără stele. Norii plâng și râd deodată sărutând pământul negru, ce se-ngroapă în suspine peste care vântul

Luna, muribundă, zace, gata de pe cer să cadă, stele-n juru-i se arată luminându-i chipul palid. Luminând întunecimea în care ea se afundă. Și încet, încet se stinge răsărind a doua noapte.

Lacrimi de sânge îmi curg pe obraji. Sunt roua dimineții topite în amurg și stinsă în palma ta și-nchisă în ochii tăi. Sub soarele palid și luna de argint.

Tern precum o zi ploioasă, te ascunzi sub rece vânt. Și cu stelele deasupra îți pui sufletu-n mormânt. Îl îngropi sub grele valuri de pământ întunecat. Îl îneci, și adormi acolo, de suspine

Nopatea plânge, cerul geme, îngerul din aripi bate. Stele fug, se ascund în nouri iar sub noi pământul zace. Demoni negrii dau târcoale crucii, din pământ, s-o smulgă. Iar tu, taci. Adormi