Poezii

Trecut-au veri, Și-mbătrâniră codri. Secară ape, Ș-apărură iară. Dar tu plecată stai din al meu suflet, Și amintirea ta refuză ca să piară. Tu ai venit și ai intrat în a mea viață, Pe

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Prives cerul plumburiu al serii. Mi-e inima lacrimi și suspin. Mi-e dor de soare, Și de a ta privire. Mi-e dor de al tău zâmbet senin. Simt lipsa ochilor tăi limpezi, Ce în mister și dragoste

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Străbat singur și stingherit alei, poteci, cărări. Întunecoase și neumblate, Luminate de stele negre, și luna analoagă. Populate cu cadavre ambulante, Secătuite de lumina

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

E camera pustie și eu stau, stau lângă poza-ți de pe noptieră. Mi-e greu să te privesc; Dispari...ca o himeră. Apui în mintea mea, te-ngrop în suflet. Și iar rămân pustiu cu al meu gând

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Acum, sufletul îmi plânge, Cu lacrimi de jale și amar. Și inima printre valuri-mi purtată. Pe-al vieții drum, sunt un biet hoinar Sub cerul rece și închis de plumb, Mă plimb pe străzile

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Zbor de stele apune-n zare pe sub luna argintie. Neagră mantie ascunde secol de mister; Aurii săgeți de Soare viu străpung coroana nopții, fug speriați dalbii luceferi, Fug, se ascund în

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Lacrimi reci sfârșesc pe buze, Sub un sărut înghețat. Zac moarte amintiri, și vise, și sentimente. Îngropate adânc, în suflet.

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Îngeri cad și mor tăcut. Și tu stai și îi privești, stai și vezi cum li se șterge albul de pe aripi, de pe chip. Și te uiți înfricoșată cum, toți se prefac în fum.

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Nu pot, nu vreau, nu știu, să cred în nimic. Să mă îmbrac, cu goliciunea, sufletului meu. Și să vorbesc, mut, precum inima mea. Să mă agâț de frânturi de lumină, de gânduri, de

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Cerul plânge, peste noi. Plânge cu lacrimi de sânge, cu lacrimi de copil. Pentru a spăla păcatul. Pentru a păstra puritatea. Pentru a omorî răul.

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Timpul zace în suspine pe fundul unei clepsidre sufocat de amintire, de iubiri amăgitoare. Se ascunde de lumina unei noi șanse ratate. Și piere încet înghițit de ... disperare.

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Stafii negre de fum aleargă, se ascund și râd. Tu stai și le asculți din pat, culcat pe spate; privești, pe ascuns cerul pistruiat de stele care parcă îți zâmbește. Și adormi cu capu-n

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Nu vreau să mor ca un simplu om: gol și fără suflet. Nu vreau să trăiesc Ca o simplă ființă: mut și adormit. Vreau să pot vorbi în tăcere, să pot vedea cu ochii închiși să pot gândi cu

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Voci tăcute-mi strigă-n suflet, tot mai reci și tot mai mute, tot mai surd mă strigă, Să revin la somn. Dar eu nu le dau crezare, și continui să încerc: să mă trezesc, să îmi revin. Să te simt

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Timp de veghe și de vise; Stele mor închise în palmă. Sufocate de durere sfâșiate de regrete. Ele apun în zări albastre văzute doar în ochi tăi, închise adânc, pe veci, în

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

2

Sub clar de lună plină, Și stele de argint. Sub adieri blajine, Al verii domol vânt Visez la o iubire, De-o clipă, un minut, Alături doar tine Și-al tău duios cuvânt. Dar totul se

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Sub umbra desei primăveri, Sub calde adieri de soare, Mă plimb pe străzile pustii Cu pașii goi și rătăcind în vânt Privesc adând în infinit, În nepătrunsul negru. Privesc adânc și mă gândesc

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

1

O stea s-a stins în părul când... Pierdut sunt azi, fără de chipul și privirea ta. Sunt singur și închis, zac ! și te aștept să vii să mă eliberezi Să mă dezgropi din chinuri și amar. Din

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Valuri verzi se sparg de maluri se scufundă și-ncet, mor. În oceanul fără margini, în vâltoarea apelor. Zac strivite de puterea propriilor lor furii. Zac strivite... și se-nalță precum

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Flori uscate zac strivite pe cărarea-ntunecată. Nimeni nu le vede. Mor încet, sub clar de lună. Și apun... se sting sub stele.

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Flori mărunte-mi cad în cale. Pe aleea prăfuită. Drum de patimi și ispite ce mă duce iar la tine. Cale de speranțe moarte Ce mă duce spre pieire Moarte sigură tu-mi dărui cu durere și

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Lac de lacrimi și suspine, peste care steaua zace. Timpul, înghețat în vene, strigă mut, și apoi tace. Luna tremură în ceruri palidă și prăfuită; iar tu stai cu capu-n palme cu speranța-ți

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Soare sângeriu se-nalță, pe o boltă plumburie. Prăfuită de o lună palidă și fără stele. Norii plâng și râd deodată sărutând pământul negru, ce se-ngroapă în suspine peste care vântul

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Luna, muribundă, zace, gata de pe cer să cadă, stele-n juru-i se arată luminându-i chipul palid. Luminând întunecimea în care ea se afundă. Și încet, încet se stinge răsărind a doua noapte.

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Adormită de suspine și răpusă de durere, te afunzi în al tău suflet și strigi mută:MÂNTUIRE. Prea târziu descoperită pentru a mai fi iubită. Tu, stea apusă, te cobori în alb mormânt, te

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Tern precum o zi ploioasă, te ascunzi sub rece vânt. Și cu stelele deasupra îți pui sufletu-n mormânt. Îl îngropi sub grele valuri de pământ întunecat. Îl îneci, și adormi acolo, de suspine

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0

Nopatea plânge, cerul geme, îngerul din aripi bate. Stele fug, se ascund în nouri iar sub noi pământul zace. Demoni negrii dau târcoale crucii, din pământ, s-o smulgă. Iar tu, taci. Adormi

FPFlorin Gheorghe Pirvu

0

0