Poezie
Ignoranta
1 min lectură·
Mediu
Străbat singur și stingherit
alei, poteci, cărări.
Întunecoase
și neumblate,
Luminate de stele negre,
și luna analoagă.
Populate cu cadavre
ambulante,
Secătuite de lumina
ochilor.
Putrezite pe dinăuntru,
ce se plimbă anoste
și absente.
Privesc cerul...
de granit.
Ce parcă se lasă
peste mine,
Spărgându-mi țeasta.
Lumini lugubre se oglindesc
în el.
Și-mi râd în față
batjocoritor.
002550
0