Gaspar Petru

Bocesc la capataiul tau, iubire, si sa te-ngrop nu ma indur astept mereu in piramida clipelor sa te trezeasca din somnul tau vrajit - asa cum esti acum in chip de zeita surazandu-mi printre

In manastirea toamnei pasit-am de curand A ploii liturghie fiinta mi-o inunda Altarului de frunze ma-nchid ud, tremurand Precum o caprioara orfana si plapanda Calugari ninsi copacii ma dojenesc

Noi suntem o clipa Din Trupul Divin Un gram de risipa Un ceas de sublim Noi suntem cuvinte Ce seamana iubire Abecedare sfinte In vesnica citire Noi suntem oglinda Cerului pur Un cant de

Sub o mantie de cer In ieslea unui oier Pe un brat de fan uscat Se nastea un imparat Pruncul pe lume adus Era chiar Domnul Iisus Iar Maria maica Sa De-atat Har se minuna Curg din nouri

Sa ne iubim, sa ne mai dam o sansa Acum cand bezna vrea sa ne ingroape In a pieirii cruda avalansa Acum cand vesnicia e aproape S-aprindem orice suflet in faclii Arzand prejudecatile murdare Sa

Slavit Parinte desfatat in ceruri Si pe pamant in sufletele noastre A Ta Numire sfanta sa ramana Sa nu te dam uitarii niciodata Coboara, dar, a Ta Imparatie Peste-ale noastre reci si efemere Ca

Asculta, iubito, cum iarna Se-ngana la geamul tau rece Primeste-i c-un zambet colinda Si roag-o nicicand sa nu plece Nu-i spune cuvinte prea multe Pastreaza-le-n gand pentru mine Dar las-o

Te privesc, mama, Dar sunt de tine atat de departe Mai departe decat Daca as fi plecat de acasa Oriunde in aceasta lume… Te voi parasi intr-o zi Pana cand instrainat Te voi simti din nou

Lasa-te imbratisata De aceasta ploaie de vara, iubito, Nu spune NU degetelor cu care stropii Iti mangaie trupul feciorelnic Particica cu particica; Alaturi voi fi eu In fiecare

Fulgii care cad din cer Precum florile de mar Pe ai ramurilor umeri Ne-amintesc un adevar: Ca nu vesnic suntem tineri! Cat de verde-i bradu-n munte Cat de nalta-i a lui frunte De atata nins

E iarna peste suflet, troiene de taceri Cazut-au pe cuvinte ce inca nu s-au spus Sa incalzim orasul iubirilor de ieri Cu raza unui zambet de doruri neapus Sa nu lasam ca gerul durerii sa

Sa mai privesti o clipa inapoi In urma ta sa vezi ce ai lasat Intoarce-te, chiar de pasesti spre glorii De crezi ca ai ceva de indreptat! Si daca ai uitat sa ceri iertare Cuiva si simti ca,

Mai ninge, Doamne, peste noi cu Har Din cerul nesfarsitei Tale Mile Ca sa-ngradim al dragostei hotar Cu spinii rugamintilor umile! Prin ei nicicand la noi sa nu razbata Intunecatii ingeri

Ce fericiti odinioara pe un taram de rai Scaldati in raze aurii de soarele dintai!... Ce usurare-n zori de zi acelasi cand rasai Si-n fata clipei ce-a trecut nemuritor ramai!... De dragul

Te voi cauta Iisuse-n piatra muta De-ar fi chiar stanca s-o despic in doua Iar cand in ceruri zorii se saruta Te-oi intrupa din aura de roua Te-oi ispiti in inima de munte De-ar fi cu gandul