Bocesc
la capataiul tau, iubire,
si sa te-ngrop nu ma indur
astept mereu
in piramida clipelor
sa te trezeasca din somnul tau vrajit -
asa cum esti acum
in chip de zeita
surazandu-mi printre
In manastirea toamnei pasit-am de curand
A ploii liturghie fiinta mi-o inunda
Altarului de frunze ma-nchid ud, tremurand
Precum o caprioara orfana si plapanda
Calugari ninsi copacii ma dojenesc
Noi suntem o clipa
Din Trupul Divin
Un gram de risipa
Un ceas de sublim
Noi suntem cuvinte
Ce seamana iubire
Abecedare sfinte
In vesnica citire
Noi suntem oglinda
Cerului pur
Un cant de
Sub o mantie de cer
In ieslea unui oier
Pe un brat de fan uscat
Se nastea un imparat
Pruncul pe lume adus
Era chiar Domnul Iisus
Iar Maria maica Sa
De-atat Har se minuna
Curg din nouri
Sa ne iubim, sa ne mai dam o sansa
Acum cand bezna vrea sa ne ingroape
In a pieirii cruda avalansa
Acum cand vesnicia e aproape
S-aprindem orice suflet in faclii
Arzand prejudecatile murdare
Sa
Slavit Parinte desfatat in ceruri
Si pe pamant in sufletele noastre
A Ta Numire sfanta sa ramana
Sa nu te dam uitarii niciodata
Coboara, dar, a Ta Imparatie
Peste-ale noastre reci si efemere
Ca
Asculta, iubito, cum iarna
Se-ngana la geamul tau rece
Primeste-i c-un zambet colinda
Si roag-o nicicand sa nu plece
Nu-i spune cuvinte prea multe
Pastreaza-le-n gand pentru mine
Dar las-o
Te privesc, mama,
Dar sunt de tine atat de departe
Mai departe decat
Daca as fi plecat de acasa
Oriunde in aceasta lume…
Te voi parasi intr-o zi
Pana cand instrainat
Te voi simti din nou
Lasa-te imbratisata
De aceasta ploaie de vara, iubito,
Nu spune NU degetelor cu care stropii
Iti mangaie trupul feciorelnic
Particica cu particica;
Alaturi voi fi eu
In fiecare
Fulgii care cad din cer
Precum florile de mar
Pe ai ramurilor umeri
Ne-amintesc un adevar:
Ca nu vesnic suntem tineri!
Cat de verde-i bradu-n munte
Cat de nalta-i a lui frunte
De atata nins
E iarna peste suflet, troiene de taceri
Cazut-au pe cuvinte ce inca nu s-au spus
Sa incalzim orasul iubirilor de ieri
Cu raza unui zambet de doruri neapus
Sa nu lasam ca gerul durerii sa
Sa mai privesti o clipa inapoi
In urma ta sa vezi ce ai lasat
Intoarce-te, chiar de pasesti spre glorii
De crezi ca ai ceva de indreptat!
Si daca ai uitat sa ceri iertare
Cuiva si simti ca,
Mai ninge, Doamne, peste noi cu Har
Din cerul nesfarsitei Tale Mile
Ca sa-ngradim al dragostei hotar
Cu spinii rugamintilor umile!
Prin ei nicicand la noi sa nu razbata
Intunecatii ingeri
Ce fericiti odinioara pe un taram de rai
Scaldati in raze aurii de soarele dintai!...
Ce usurare-n zori de zi acelasi cand rasai
Si-n fata clipei ce-a trecut nemuritor ramai!...
De dragul
Te voi cauta Iisuse-n piatra muta
De-ar fi chiar stanca s-o despic in doua
Iar cand in ceruri zorii se saruta
Te-oi intrupa din aura de roua
Te-oi ispiti in inima de munte
De-ar fi cu gandul