Poezie
TOAMNA MONAHALA
1 min lectură·
Mediu
In manastirea toamnei pasit-am de curand
A ploii liturghie fiinta mi-o inunda
Altarului de frunze ma-nchid ud, tremurand
Precum o caprioara orfana si plapanda
Calugari ninsi copacii ma dojenesc usor
Ca i-am lasat uitarii fara sa am vreo treaba
Inalt cantari de ganduri, un psalm e orice nor
Iar vantului in soapta ma spovedesc in graba
Printre chilii prea simple cu ziduri de frunzar
Si-ntruna tamaiate cu proaspata rasina
Ma pierd, ma plec nostalgic, ma infior, tresar
Cand mai razbat din ceruri icoane de lumina
Ma cheama serafimii visarii-n preajma lor
Dar frigul - aspru staret - neiertator ii mana
Plang tainic dupa vremuri de care-mi este dor
Si de-amintiri imi scapa reci lacrimi in tarana
Primesc umil canonul pacatelor de rand
Vecernia-nserarii ca un colind se lasa
In manastirea toamnei pasit-am de curand
Si ani intregi imi pare ca fost-am dus de-acasa!
013.498
0
SE