IMPOSIBILA DORINÞÃ
Să nu te mai doresc îmi ceri câteodată
Să nu mă-ndrept spre tine îmi pare nefiresc
Atât venin în vorbe n-am risipit vreodată
Cu tot amarul clipei, eu încă te
EXIL FINAL
O duminică, iarăși, fără tine
E ca o umbră tristă de mormânt
În care nu încape vreun cuvânt
Sub orizontul unor vreri străine.
În temnițele arșiței ce doare
PN