EXIL FINAL
O duminică, iarăși, fără tine
E ca o umbră tristă de mormânt
În care nu încape vreun cuvânt
Sub orizontul unor vreri străine.
În temnițele arșiței ce doare
IMPOSIBILA DORINÞÃ
Să nu te mai doresc îmi ceri câteodată
Să nu mă-ndrept spre tine îmi pare nefiresc
Atât venin în vorbe n-am risipit vreodată
Cu tot amarul clipei, eu încă te
PN