"Spre galben" – 20362 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
SIStoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
Gabriel Negoescu
cazand spre inalt isi plange condorul singuratatea
3 poezii, 0 proze
VDVrancianu Diana
Privesc spre cer si zambesc intunericului... Privesc spre intuneric si surad cerului. (Scuze pt lipsa semnelor diacritice :D )
7 poezii, 0 proze
muresan florin
...alerg spre tinta
4 poezii, 0 proze
DCDumitru Ciprian
in cautarea drumului spre...viata...
22 poezii, 0 proze
ACAlexandrina Chelu
Fiinta mea este conceputa spre a crea, spre a aduce pe fata oamenilor un zambet si o speranta. Nimic nu-mi doresc mai mult decat fericirea pe chipul celor dragi - asta ma face fericita.
5 poezii, 0 proze
ILIrina Luz
Sunt in drum spre maturitate.
3 poezii, 0 proze
Maftei Florentin
Evadare (tablou blitz spre un îndemn) Astăzi vremea însorită și al vremurilor caier M-au pornit, din cremenire, dând tribut un fel de vaier După luni de amorțire și noian de supărări, Teamă aspră de prigoană și pericol de-amendări! Cea mai de ales ocoală e spre râul ce îl știu; Scurt îmi asuprii căluțul, bicla-n rol de bidiviu, Înspre *Hatia Domnească, unde stiu eu o răstoacă De era cuibar de pește, lăng-a mănastirii toacă. Ierburile ce-mi lipsiră din timpuri de ghiocel Îs noian de albastrele, cimbrul si-n tufiș acel Fir măcriș cu frunza acră, lăstărișul din zăvoi Ține mura-n înflorire, ne asteaptă, cred, pe noi. Greieri în concert-orchestră masacrând tăcerea luncii, Cucul, numărând strigarea, îmi menește restul muncii, Iar o cucă mai blajină, din aval, un straniu capăt Mă avertizează cinic c-am trecut spre-al vietii scapăt. O înjur si-i strig: „cucoaie, nu mai arde-n glas furii, **Probozenii, or blesteme, că vei răguși-n Florii! Și, oricât, zeloasă cioară, tu încerci ca să mă sperii...
20 poezii, 0 proze
SShalom!
M-am născut odată,spre sfârșitul unui anotimp sau mai bine zis la ingânarea dintre două anotimpuri...vara si toamna....Poate a fost o zi ploioasă sau o zi calduroasă....nu mai stiu....si nici nu conteaza ....dar stiu că Dumnezeu în bunătatea LUI, atunci a scris în Cartea Vieții și numele meu.....am luat ființă într-o lume în continuuă degradare dar nu cu scopul pentru a mă degrada împreună cu ea ci cu scopul de rămîne vertical în Cuvântul Aceluia care mi-a dat viață!!!
1 poezii, 0 proze
AA.V.
Am deschis ochii spre lume într-o oarecare zi de luni. Desi m-am nascut cu acordul parinților, am plans în semn de protest fata de cruzimea cu care am fost "integrata" în respectabila societate. Am urmat scoala generala fara prea multe proteste și m-am trezit în liceu.Mi-am petrecut cei 4 ani de "liceana" visand și aspirand la titlul de studenta fara sa fac insa nimic concret pentru ca visul sa devina realitate. Am ajuns și studenta, am fost și absolventa și acum, ironia sortii, sunt salariata...Toata viata mea de pana acum s-a desfasurat cu acordul parintesc cu care am si intrat în viata. Spre mirarea mea înca traiesc, deci atat.
1 poezii, 0 proze
Spre galben
de Alexandru D. Ropalidis
Sub cerul prea jos, Ceața tremura, Printre aripi de frunze. In drumul nopții spre casă, Te găseam, Așteptând. Din umbre pierdute Departe de vânt, Privirea ta mă oprea Si-n picături de toamnă Un...
Eu, mie, spre mine
de marjus dasad
prin mine eu insumi privesc copaci cum isi cresc spre pamant aripi, telefoane ce-cearca disperate sa-nnoate. oameni cum spre galben alearga// [1] din mine cretin ma hranesc; fiecare petala a inimii...
Când toamna…
de Nicolae Labiș
Când toamna-și risipește spre galbene câmpii băneturi de aramă sonore fremătând, se scurg pe drum șiraguri de care – rând pe rând – și se-mpletesc doiniri de vizitii, așa-i la noi, la munte; în care...
Poveste cu păsări oameni și șerpi
de Liviu-Ioan Muresan
pe cer un soare albastru imens din care păsări colorate curg spre pămîntul mic și roșu cuib pentru șerpii verzi cît rîurile ei se hrănesc numai cu oameni ce ies din peșteri la răsărit zi de zi șerpii...
Culoare
de Ilinca Iulia Petre
Mă simt albastră plutind pe aripi de curcubeu. Din lacrimi de soare rosul îmi pătrunde în suflet. Merg spre galben si adorm în sclipiri argintii de stele.
Neranțula fundoti/Neranțula mu condi...
de Dana Banu
cât de mult s-au iubit verighetele noastre prin orașe fără de oameni și case prin vremuri de cenușă medievale prin tăiș de sabie și gânduri de magi Neranțula fundoti Neranțula mu condi... doar în...
cromatic. disolutiv. deloc exclus
de Daniela Luminita Teleoaca
o să stau cu fața la cântec n-o să mă mai vezi o să simți un fel de insectă poate chiar o insectă una microscopică obraznică vișinie invadându-ți sângele estetic scormonind prin ascunzișurile tale...
Purgatoriu
de alexandra andreescu
Este liniște, deși aud sunetul unei melodii triste. Frunze imi trec prin păr și știu că de aici nu va mai exista nici un trecut și nici un viitor. Timpul se oprește numai pentru mine. Fără amintiri,...
poem cu dublu sens
de Tatiana Gradinaru
dacă aș lipi ca într-un colaj sus frunze // bărbatul pe care îl admir află că există// jos iarbă // am lăsat fluturii să plece fără să le spun ce m-a învățat cel mai iubit dintre pământeni// am avea...
Tragedie eternă
de Wolff Denisa-Dumitra
Ultimele raze ale lunii acopereau pământul negru cu șiroie de argint, o lumină rece, crudă care înainte de a fi reflectată de gigantica oglindă era caldă și dătătoare de viață. Acum e întuneric și...