"Spre culmea înălțimilor" – 20362 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
RERudolf Christian Eucken
Rudolf Christian Eucken (n. 5 ianuarie 1846 la Aurich - d. 15 septembrie 1926 Jena), a fost un filosof german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1908. Motivația juriului Nobel: "pentru seriozitatea cu care a tins spre adevăr, pentru forța pătrunzătoare a gândirii și previziunii, a căldurii și forței expunerii cu care a reprezentat și dezvoltat în numeroase lucrări o concepție de viață idealistă" S-a născut în 1846 la Aurich, un orășel cu veche tradiție istorică, situat în nordul Germaniei (Hanovra). Rămas la vârsta de 6 ani fără tată, crește în condiții materiale modeste. Provenind dintr-o veche familie de intelectuali, mama sa n-a precupețit nici un efort pentru a asigura unicului ei fiu o educație aleasă.Eucken studiază la Göttingen filologia clasică și istoria antică. Își dă doctoratul cu o teză despre Aristotel (1866). La Berlin ia contact cu profesorul Trendelenburg, pe atunci în culmea activității sale creatoare, rector al universității și membru al Academiei...
0 poezii, 0 proze
Gabriel Negoescu
cazand spre inalt isi plange condorul singuratatea
3 poezii, 0 proze
VDVrancianu Diana
Privesc spre cer si zambesc intunericului... Privesc spre intuneric si surad cerului. (Scuze pt lipsa semnelor diacritice :D )
7 poezii, 0 proze
muresan florin
...alerg spre tinta
4 poezii, 0 proze
DCDumitru Ciprian
in cautarea drumului spre...viata...
22 poezii, 0 proze
ACAlexandrina Chelu
Fiinta mea este conceputa spre a crea, spre a aduce pe fata oamenilor un zambet si o speranta. Nimic nu-mi doresc mai mult decat fericirea pe chipul celor dragi - asta ma face fericita.
5 poezii, 0 proze
ILIrina Luz
Sunt in drum spre maturitate.
3 poezii, 0 proze
Maftei Florentin
Evadare (tablou blitz spre un îndemn) Astăzi vremea însorită și al vremurilor caier M-au pornit, din cremenire, dând tribut un fel de vaier După luni de amorțire și noian de supărări, Teamă aspră de prigoană și pericol de-amendări! Cea mai de ales ocoală e spre râul ce îl știu; Scurt îmi asuprii căluțul, bicla-n rol de bidiviu, Înspre *Hatia Domnească, unde stiu eu o răstoacă De era cuibar de pește, lăng-a mănastirii toacă. Ierburile ce-mi lipsiră din timpuri de ghiocel Îs noian de albastrele, cimbrul si-n tufiș acel Fir măcriș cu frunza acră, lăstărișul din zăvoi Ține mura-n înflorire, ne asteaptă, cred, pe noi. Greieri în concert-orchestră masacrând tăcerea luncii, Cucul, numărând strigarea, îmi menește restul muncii, Iar o cucă mai blajină, din aval, un straniu capăt Mă avertizează cinic c-am trecut spre-al vietii scapăt. O înjur si-i strig: „cucoaie, nu mai arde-n glas furii, **Probozenii, or blesteme, că vei răguși-n Florii! Și, oricât, zeloasă cioară, tu încerci ca să mă sperii...
20 poezii, 0 proze
SShalom!
M-am născut odată,spre sfârșitul unui anotimp sau mai bine zis la ingânarea dintre două anotimpuri...vara si toamna....Poate a fost o zi ploioasă sau o zi calduroasă....nu mai stiu....si nici nu conteaza ....dar stiu că Dumnezeu în bunătatea LUI, atunci a scris în Cartea Vieții și numele meu.....am luat ființă într-o lume în continuuă degradare dar nu cu scopul pentru a mă degrada împreună cu ea ci cu scopul de rămîne vertical în Cuvântul Aceluia care mi-a dat viață!!!
1 poezii, 0 proze
AA.V.
Am deschis ochii spre lume într-o oarecare zi de luni. Desi m-am nascut cu acordul parinților, am plans în semn de protest fata de cruzimea cu care am fost "integrata" în respectabila societate. Am urmat scoala generala fara prea multe proteste și m-am trezit în liceu.Mi-am petrecut cei 4 ani de "liceana" visand și aspirand la titlul de studenta fara sa fac insa nimic concret pentru ca visul sa devina realitate. Am ajuns și studenta, am fost și absolventa și acum, ironia sortii, sunt salariata...Toata viata mea de pana acum s-a desfasurat cu acordul parintesc cu care am si intrat în viata. Spre mirarea mea înca traiesc, deci atat.
1 poezii, 0 proze
Spre culmea înălțimilor
de Mahok Valeria
Spre culmea înălțimilor Cu viața izvoarelor, Setea flămândă îmi astâmpăr, Când beau, din căușul palmelor tale. Pierduți, în hora florilor de câmp multicolore, Printre cântăreți zburători Și păsări...
Morișca de rugăciune
de Andrei Badea
Lobsang și-a potrivit desaga pe umăr pentru a patra oară în dimineața aceea posomorâtă. Deși, era din ce în ce mai ușoară, decând merindele erau pe sfârșite, îl apăsa greu, iar muchia de lemn a roții...
Adoris și Kromia (16)
de Viorel Darie
Adoris și Kromia (16) Vitraliile înalte ale templului zeiței Afrodita luminau cald sala cu reflexe de sidef. În această sală se prezentau cele mai elevate spectacole, organizate cu migală și...
Furtuna
de enache ion
S-au reasezat tacuti, culcandu-se pe muschii verzi si moi, cu privirile atintite in azurul cerului inalt. Abia acum simteau oboseala si o moleseala placuta ii indemnau la contemplare. Nu ne vorbeam,...
Un vultur în piept
de Ilarie Voronca
lui Ion Pillat De câte ori De pe înaltele claie de fân ale aurorei, Mi-am desfăcut pieptul spre nașterea sălbatecă a luminii, Și-am așteptat, adâncă să mă rănească Pliscul de piatră fosforescentă, Și...
Păliman, starostele lotrilor - I -
de Emil Iliescu
De sub Toaca bătea un vânt aspru de toamnă, ai fi zis că noiembrie își pusese palma streașină la ochi, așteptând să vadă din ce parte se va abate peste munți iarna. Lotrii lui Păliman se trăseseră și...
O serbare cu ghinion
de nonciu dragos
O SERBARE CU GHINION teatru Dragos Nonciu „Numai de pasiuni depinde tot binele și tot răul în această viață.” Descartes ACTUL I Scena I Pe scenă mobilier normal de living, factură medie, fotolii...
Uneltele călătoriei
de Ilarie Voronca
lui Perpessicius Acești munți ca niște turme de elefanți Aceste oceane care n-au putut umple Ochiul mult mai vast Al iubitei mele, Aceste orașe care te așteaptă în tenebre Cum în cerneală te așteaptă...
timp spre furtună
de Anisoara Iordache
năpraznicul- tot mai vânjos, rădăcinile-și–nfige în pâmântul nestatorniciei.// ciclonul ashley aproape de ostracizare. graiul nou-prin rețeaua cristalină a pietrei moqui deschide ochiul șamanului,...
plecare
de Ștefan Petrea
din ochi spre culmea buzei (acolo ții sărutul) o lacrimă desprins-am vorbindu-ți de plecare în moile-aștenuturi nu îți vorbesc de care, că moartea-aceea neagră a pus pe mine cnutul nu se întrezărește...