Poezie

Spre culmea înălțimilor

1 min lectură·9 noiembrie 2004

Mediu

Cu viața izvoarelor,

Setea flămândă îmi astâmpăr,

Când beau, din căușul palmelor tale.

Pierduți, în hora florilor de câmp multicolore,

Printre cântăreți zburători

Și păsări călătoare.

Pașii mei, pe înguste cărări șerpuite,

Sunt mai ușori, sunt mai tineri,

Alături de tine, iubite.

Mă hrănesc, cu zmeura sărutului

Furat, de pe buzele tale

Senzual de cărnoase,

Mă apăr, de soarele usturător,

Cu umbra, pieptului tău

Neobosit ocrotitor.

Lacrimile frunții tale fierbinți

Îmi răcoresc, obrajii bronzați

Și-mi mușcă ochii iubitori,

Căci vor să te simt, nu să te deochi.

Strig nebună, de fericire,

Spre ecouri îndepărtate.

Cu mâinile, pe albastrul cerului.

Cu vântul, în pletele clipelor.

Cu tine, în jurul gâtului.

Iar în trandafirul inimii,

Cu nectarul iubirii,

Cine mă poate împiedica,

Spre culmea înălțimilor ?

23 – 10 – 2004

001.381

Mahok Valeria. “Spre culmea înălțimilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/93603/spre-culmea-inaltimilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.