"Sonet de durere în" – 10696 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
ICIon Crânguleanu
Ion Crânguleanu, pseudonimul lui Ion Avasilinei, (n. 28 martie 1937, după unele surse 1940, Cosula, Botoșani - d. 15 august 2003) a fost un poet și prozator român asociat în anii \'80 cu neoproletcultismul. A scris și literatură pentru copii. Soția lui a fost Daniela Caurea, poetă decedată în urma cutremurului din 1977. Opere * Anotimpurile Griviței, Colecția Luceafărul, Editura pentru Literatură, București, 1962 * Lumina de dragoste, Editura Tineretului, București, 1964 * Bucurii pentru copii, Editura Tineretului, București, 1966 (cu ilustrații de Albin Stănescu) * Minus durerea, Editura pentru Literatură, București, 1966 * Emoții la trapez, Editura Tineretului, București, 1967 * Un cățel ca vai de el..., Editura Tineretului, București, 1968 (ilustrații de Albin Stănescu) * Ritmuri române, Colecția Columna, Editura Militară, București, 1969 * Sonete mute, Editura pentru Literatură, București, 1969 * Traversarea nedreptății: Elegii și imnuri, Editura Mihai Eminescu, București, 1970 *...
3 poezii, 0 proze
RRRaymond Radiguet
Raymond Radiguet (18 juin 1903 à Saint-Maur - 12 décembre 1923 à Paris) est un écrivain français. Ainé de sept enfants, il est le fils du dessinateur Maurice Radiguet (1866-1941). Sa mère est Jeanne Marie Louise Tournier (1884-1958). Après l\'école communale, il passe l’examen des bourses et entre au lycée Charlemagne à Paris. Considéré comme un élève médiocre, il s’adonne entièrement à la lecture : les écrivains des XVIIe et XVIIIe siècles, notamment La Princesse de Clèves de Mme de Lafayette, puis Stendhal, Proust, et enfin les poètes : Verlaine, Mallarmé, Arthur Rimbaud, Lautréamont. En avril 1917, Raymond rencontre Alice, une jeune femme, voisine de ses parents à Saint-Maur. Elle vient de se marier avec Gaston, un soldat qui est au front. La liaison de Radiguet (14 ans) avec Alice alors que le mari de celle-ci est soldat dans les tranchées, sont autant d’éléments que l’on retrouvera dans Le Diable au corps. Cette liaison ne durera qu\'un an et à partir de 1918, il s’éloignera...
1 poezii, 0 proze
MCMihai Codreanu
Mihai Codreanu (n. 25 iulie 1876, Iași - d. 23 octombrie 1957, Iași) a fost un poet român, membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost director la Teatrul Național din Iași (1919-1923); profesor și rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași; director la revista "Însemnări ieșene". Debutează în lumea literară cu versuri în "Lumea ilustrată" (1891). Volumele sale de poezii sunt: "Diafane" (1901), "Din când în când" (1903), "Statui" (1914), "Cântecul deșertăciunii" (1921), "Turnul din fildeș" (1929), "Statui. Sonete și evadări din sonet" (1939). Este cel mai prolific sonetist român.
24 poezii, 0 proze
IFIon Frunzetti
FRUNZETTI, Ion (n. 20 ian. 1918, Bacău - d. 11 sept. 1985, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Anei (n. Pandele) și al lui Const. Frunzetti, ofițer de carieră. Face școala primară la Târgu Ocna (1924-27), timp în care ia lecții de desen de la pictorul Stavru Tarasov, iar ceva mai târziu de la N.N. Tonitza; urmează liceul în diverse orașe, în funcție de mutările de garnizoană ale tatălui: Galați (unde îi este profesor de franceză Anton Holban), Oradea (timp în care, în 1933, publică epigrame în revista locală "Flori de crâng" și apoi un sonet, în "Adevărul literar și artistic"), Timișoara, Focșani. Colaborează la revista de avangardă "13" din Focșani; sonetul Nevroză e distins cu premiul întâi la concursul inițiat de redacția revistei (1934). Ultimele 2 clase de liceu le urmează la Timișoara (bacalaureatul în 1936), publicând poezii și în câteva reviste de aici: Crai nou, Colț de țaraă, Fruncea. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din...
1 poezii, 0 proze
BRBulgaru Roxana
Mereu un curcubeu de cuvinte,o raza de sperante,o lumina de zambete,un sunet de incantare,un vuiet de incredere,un racnet de fericire,un pas de reusita,o lacrima de bucurie,un zambet de prietenie,un cuvant fara inteles,aceasta sunt eu.
4 poezii, 0 proze
Alexandra Mihaela Munteanu
"Artiștii buni există doar în opera lor și, drept urmare, sunt cu totul neinteresanți în ceea ce priește personalitatea. Un poet mare, un poet cu adevărat semnificativ, este ființa cea mai lipsită de poezie dintre toate făpturile. Dar poeții inferiori sunt absolut fascinanți. Cu cât versurile lor sunt mai proaste, cu atât mai pitorească este înfățișarea lor. Simplul fapt de a fi publicat un volum de sonete de mâna a doua îi face irezistibili ca pesonalitate. Ei trăiesc poezia pe care nu o pot scrie. Ceilalți scriu poezia pe care nu îndrăznesc s-o transpună în viață"(Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Grey). Sunt un copil de abia 16 ani(fac 17 în aprilie).Cu siguranța nu contează că sunt redactor-șef adjunct la revista "Adolescent" sau că am fost la multe olimpiade. Momentan tot ce ar putea conta e că îmi place să scriu, deși, recunosc, mi-e îngrozitor de frică să o fac. Poezia nu e punctul meu forte, dar nu aș putea să spun că excelez în proză. Probabil mă integrez în categoria de...
8 poezii, 0 proze
GLGeorge Lixandru
George Lixandru s-a născut la 16.07.1959 în Scărișoara, Cislău, jud. Buzău. Activitate publicistică la zi: „Oblio", „Zig-zag”,„Expres Magazin”, „Opinia”, „Muntenia", „Informația Buzăului", „Buzăul", „Jurnalul de Buzău". A debutat literar în anul 1972 în „Albina" (sub Baruțu Arghezi). A publicat versuri în „Convorbiri literare", „Flacăra", „Opinia", "Școala Buzoiană". A frecventat cenaclurile literare „Vasile Voiculescu" Buzău, „Astra" Brașov și „Tomis” Constanța. A debutat editorial cu „Sonete de palavragiu", Ed. RAFET, Râmnicu Sărat, 2001, cu care a obținut premiul I la Concursul național de sonete "Vasile Voiculescu", ediția 2001. Laureat în 12 festivaluri de poezie, printre care: "Lucian Blaga" (Sebeș, Alba), "Gheorghe Pituț” (Timișoara), etc. Fondator al revistei ”ILustrația Culturală” și al ziarelor ”Ziarul de Valea Buzăului” și ”Vatra Cislăului”. Mai este deținător a două diplome de excelență în cultură. Este autorul a 7 cărți de poezie. Are în pregătire romanul „Jurnalul unui...
21 poezii, 0 proze
George Lixandru
George Lixandru s-a născut la 16.07.1959 în Scărișoara, Cislău, jud. Buzău. Activitate publicistică la zi: „Oblio”, „Zig-zag”,„Expres Magazin”, „Opinia”, „Muntenia”, „Informația Buzăului”, „Buzăul”, „Jurnalul de Buzău”. A debutat literar în anul 1972 în „Albina” (sub Baruțu Arghezi). A publicat versuri în „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Opinia”, “Școala Buzoiană”. A frecventat cenaclurile literare „Vasile Voiculescu” Buzău, „Astra” Brașov și „Tomis” Constanța. A debutat editorial cu „Sonete de palavragiu”, Ed. RAFET, Râmnicu Sărat, 2001, cu care a obținut premiul I la Concursul național de sonete “Vasile Voiculescu”, ediția 2001. Laureat în 12 festivaluri de poezie, printre care: “Lucian Blaga” (Sebeș, Alba), “Gheorghe Pituț” (Timișoara), etc. Mai este deținător a două diplome de excelență în cultură. Este autorul a 10 cărți de poezie. Are în pregătire romanul „Jurnalul unui sinucigaș”. Actualmente, este redactor șef la ILustrația Culturală. NU ESTE MEMBRU U.S.R. și nici nu vrea...
0 poezii, 0 proze
VTVirgil Treboniu
Virgil Treboniu (n. 23 aprilie 1907, București, d. ?) a fost un poet și eseist român. A condus cenaclul Adonis și colecția Adonis, în care s-au afirmat, printre alții, Alexandru Lungu, Mihail Crama, Mihu Dragomir, Paul Bărbulescu, Constantin Salcia. Paul Bărbulescu a realizat în 1945 un Scurt comentariu critic la poezia lui Virgil Treboniu. Opere * Legea poeziei pure, Editura Națională, 1930 (eseu/critică, în colaborare cu Grigore Ancu) * Amorul în noapte, Editura Națională, 1930 (poemă, în colaborare cu Grigore Ancu) * Pygmalion: Poem, Colecția Adonis, București, 1930 * Ars poetica, Tipografia Bucovina, București, 1931 (în colaborare cu Grigore Ancu) * Esodul, Tip. Muscanu, București, 1931 (poemă, în colaborare cu Grigore Ancu) * Sunet de bronz: Poem în XXII de efigii, Editura Revista \"Raze poetice\", București, 1933 * Cortegiul plin de sărbătoare: Poeme în metru antic, Tip. Muscanu, București, 1936 * Au doborât un uriaș, Tip. Muscanu, București, 1936 * Ceasul de amiază, Tip....
1 poezii, 0 proze
FCFélix Lope de Vega y Carpio
Félix Lope de Vega y Carpio (n. 25 noiembrie 1562, Madrid — d. 27 august 1635) a fost un scriitor spaniol, considerat unul din cei mai importanți poeți și dramaturgi ai „Secolului de aur” al literaturii spaniole. Volumul mare al operelor sale îl încadrează între cei mai prolifici autori ai literaturii universale. Numit „Phoenixul ingeniului” de către unii și „Monstrul Naturii” de către Miguel de Cervantes, Lope de Vega a fost creatorul „formulei” teatrului clasic spaniol, operele sale reprezentându-se și în actualitate în cadrul festivalelor de teatru clasic. Este de asemenea unul dintre marii poeți de expresie spaniolă și continuă să influențeze tineri scriitori. Este autorul a 3000 de sonete, 3 romane, 4 nuvele, 9 epopee, 3 poeme didactice și a sute de comedii (1800, conform lui Juan Pérez de Montalbán); a cultivat toate speciile literare, cu excepția nuvelei picarești. Atât viața, cât și opera lui Lope de Vega au fost caracterizate de o exuberanță extremă. A fost prieten cu Quevedo...
36 poezii, 0 proze
Sonet de durere în
de Daniel Bratu
În lumea asta vine câte-o dată momentul rău, în care nu se poate decât să mă crucesc, pe jumătate și-apoi să-njur, cu limba înnodată. E clipa de înaltă-nsemnătate, când merg și eu la câte o serată,...
sonet ultramodern
de Ștefan Petrea
din Dumnezeu sunt dumnezeu-pui cu aripile de smoală ce fierb de durere în oală și albu-mi e agățat în cui. mi-a-apus de mult a vieții fală nici dorul veciei pare că nu-i din lutul divin alt om vreau...
Sonet XXVI
de Ovidiu Oana
Cum cade din ceruri o ploaie amară Așa se prăvale sălbaticu-mi plâns Și-adapă izvorul ce apa-și strecoară-n Firide, prin munte, mai larg sau mai strâns. Din mine, prin gene, spre lume, tăcută, Se...
\"Sonet\"
de un_gand
E trist, e haos și e foc În sufletu-mi de patimă și floare. Plutesc, visez și nu știu care mi-e sfârșitul, Se zbate-n mine clipa de durere, Răbdare nu mai am să-mi aflu veacul. În colțul inimii...
sonet sculptat
de FLOARE PETROV
mi-e mâna daltă sculptează în stâncă a iubirii statuie solemnă selenară romantismul rodește o frumusețe rară linistind muntele jalea lui adâncă. un piedestal cu tandre sentimente răsare sub splendida...
Sonet 2
de Florin DeRoxas
“Iar când te vad zimbind copilareste, Se stinge-atunci o viata de durere, Privirea-mi arde, sufletul îmi creste.” Mihai Eminescu ma voi simti o stea calatoare cutreierand prin inalturi celeste, de...
Sonet II
de Mihai Eminescu
Sunt ani la mijloc si-nca multi vor trece Din ceasul sfânt în care ne-ntilniram, Dar tot mereu gândesc cum ne iubiram, Minune cu ochi mari si mâna rece. O, vino iar! Cuvinte dulci inspira-mi,...
Sonet II
de Ovidiu Oana
Citesc din cartea vieții neînțelese rânduri, Reci frământări de suflet, sleite de cuvinte. Îmi rătăcesc cărarea prin tot atâtea gânduri, Purtat de duhuri negre, desprinse din morminte, Pe-nvolburate...
Raiul
de Dan Norea
Eram în rai de un timp nedefinit. De fapt, așa cum mi-a explicat un filozof, în rai timpul nu se poate măsura, în momentul morții are loc o ieșire din timp. Și din spațiu, dar asta e altă poveste....
'mneaei, primăvara mea
de Daniel Bratu
nici nu cântă nici nu tace nici nu vine peste mine fâlfâială de cojoace încă-mi murmură-n surdine că ’mneaiei de bună seamă se întreabă de ce oare să dea buzna-n panoramă pe-așa criză de...