Sonet II
de Mihai Eminescu(2002)
1 min lectură
Mediu
Sunt ani la mijloc si-nca multi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntilniram,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubiram,
Minune cu ochi mari si mâna rece.
O, vino iar! Cuvinte dulci inspira-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei mă lasa a petrece
Si cânturi noua smulge tu din lira-mi.
Tu nici nu stii a ta apropriere
Cum inima-mi de-adânc o linisteste,
Ca rasarirea stelei în tacere;
Iar când te vad zimbind copilareste,
Se stinge-atunci o viata de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creste.