Poezie
Sonet II
(coșmar ...)
1 min lectură·
Mediu
Citesc din cartea vieții neînțelese rânduri,
Reci frământări de suflet, sleite de cuvinte.
Îmi rătăcesc cărarea prin tot atâtea gânduri,
Purtat de duhuri negre, desprinse din morminte,
Pe-nvolburate Stixuri cu risipite vaduri,
La sărbătoarea morții, atent să iau aminte
Prin porțile deschise a neștiute iaduri,
Pătrundem printre câmpuri albind de oseminte.
Pe uliți de durere, schelete prinse-n garduri
Sclipesc în focul Gheenei un ort sau câte-un dinte,
În timp ce drăcușorii preschimbă smoala-n farduri,
Ridic capacul raclei și mă întind cuminte.
Furtuna vrea să-mi schimbe odihna în coșmar,
Trag storul către mâine și dorm fără habar.
001.670
0