Poezie

Sonet I

(zădărnicie ...)

1 min lectură·6 iulie 2009

Mediu

Din turnul meu de fildeș privesc spre larga zare,

Strivind cu pasul molcom tăcerea din odaie,

Doar jarul de la pipă și-un muc de lumânare

Mai întregesc lumina și frigul îl înmoaie.

Din mine ghemuită, se naște întrebare,

Se-amestecă în aer, se risipește-n ploaie,

Se-ascunde-n întuneric, așteaptă clipa-n care

Răspunsul ce-o ucide, țâșni-va vâlvătaie.

Târziu, cetatea nopții, cuprinsă de-mpăcare

Mă strânge-n așternuturi sub zgomot de șiroaie,

Nelămurite gânduri și greaua zbuciumare

Strivindu-le în palmă, le-aruncă-ntre gunoaie.

A meritat, crezi oare, această frământare,

Tutunul ars în pipă și-un fir de lumânare?

001.587

Ovidiu Oana. “Sonet I.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/13895601/sonet-i

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.