Poezie

Sonet III

(când pragurile ...)

1 min lectură·13 iulie 2009

Mediu

Când pragurile nopții îmi par de netrecut,

Cer căilor lactee să-mi sară-n ajutor,

Să se prefacă-n voaluri pe asprul așternut,

Să pot s-arunc trezia să zacă pe covor.

O regăsesc spre ziuă, o port însă mă tem,

Mânat de gânduri sumbre spre iad de Belphegor,

Îmi scrijelesc retina al umbrelor blestem,

Împiedicând lumina să-mi vină-n ajutor.

Veniți șuvoaie albe să-mi faceți ziua, zi,

Să prăvăliți în râpe al neodihnei nor !

Doar energii astrale m-ar mai putea trezi

Să zbor spre fericire, sau dacă nu să mor.

Mă-nvălui în tăcere și mă cufund în vis,

Vegheat de heruvimul, din univers trimis.

001.920

Ovidiu Oana. “Sonet III.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/13896675/sonet-iii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.