"Sonet de adio" – 10709 rezultate
0.01 secundeMeilisearchAlexandra Mihaela Munteanu
"Artiștii buni există doar în opera lor și, drept urmare, sunt cu totul neinteresanți în ceea ce priește personalitatea. Un poet mare, un poet cu adevărat semnificativ, este ființa cea mai lipsită de poezie dintre toate făpturile. Dar poeții inferiori sunt absolut fascinanți. Cu cât versurile lor sunt mai proaste, cu atât mai pitorească este înfățișarea lor. Simplul fapt de a fi publicat un volum de sonete de mâna a doua îi face irezistibili ca pesonalitate. Ei trăiesc poezia pe care nu o pot scrie. Ceilalți scriu poezia pe care nu îndrăznesc s-o transpună în viață"(Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Grey). Sunt un copil de abia 16 ani(fac 17 în aprilie).Cu siguranța nu contează că sunt redactor-șef adjunct la revista "Adolescent" sau că am fost la multe olimpiade. Momentan tot ce ar putea conta e că îmi place să scriu, deși, recunosc, mi-e îngrozitor de frică să o fac. Poezia nu e punctul meu forte, dar nu aș putea să spun că excelez în proză. Probabil mă integrez în categoria de...
8 poezii, 0 proze
VTVirgil Treboniu
Virgil Treboniu (n. 23 aprilie 1907, București, d. ?) a fost un poet și eseist român. A condus cenaclul Adonis și colecția Adonis, în care s-au afirmat, printre alții, Alexandru Lungu, Mihail Crama, Mihu Dragomir, Paul Bărbulescu, Constantin Salcia. Paul Bărbulescu a realizat în 1945 un Scurt comentariu critic la poezia lui Virgil Treboniu. Opere * Legea poeziei pure, Editura Națională, 1930 (eseu/critică, în colaborare cu Grigore Ancu) * Amorul în noapte, Editura Națională, 1930 (poemă, în colaborare cu Grigore Ancu) * Pygmalion: Poem, Colecția Adonis, București, 1930 * Ars poetica, Tipografia Bucovina, București, 1931 (în colaborare cu Grigore Ancu) * Esodul, Tip. Muscanu, București, 1931 (poemă, în colaborare cu Grigore Ancu) * Sunet de bronz: Poem în XXII de efigii, Editura Revista \"Raze poetice\", București, 1933 * Cortegiul plin de sărbătoare: Poeme în metru antic, Tip. Muscanu, București, 1936 * Au doborât un uriaș, Tip. Muscanu, București, 1936 * Ceasul de amiază, Tip....
1 poezii, 0 proze
AMAdrian Munteanu
Nume: MUNTEANU Prenume: ADRIAN Semnătură de autor: Adrian Munteanu Data nașterii: 21august 1948 Locul nașterii: Brasov Studii: - Școala generală nr. 3, Brașov ; - Liceul “Unirea ” Brașov ( 1962 – 1966); Facultatea de limba si literatura româna Constanța ( 1968 – 1972) – profesor Cornel Regman, asistent Marin Mincu). redactor la Societatea Română de Radiodifuziune. Volume publicate: - "TÃCEREA CLIPEI" (SONETE 1), apărut la editura Arania, Brașov, 2005 ; - "CASA FÃRÃ ZIDURI" (SONETE 2), Arania, 2006 ; - “PAINGUL ORB”( SONETE 3), Arania, 2007; - "FERESTRE ÎN CETATE" ( SONETE 4), Arania, 2008; - "FEMEIE !..."( Sonete 5), editura Minerva,București, 2009; - "ORELE TÃCERII", editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2010; - "7", editura Arania, Brașov, 2011,; - Parole sussurate dall`istante/Sonetele Clipei” (bilingv română-italiană, traducere Eugen D. Popin) , editura Arania, Brașov, 2012; - ODIHNA ZBORULUI (soneforisme), Arania, 2014; - FLUTURELE DIN FÂNTÂNÃ (antologie), eLITERATURA, București, 2015...
901 poezii, 0 proze
RRRaymond Radiguet
Raymond Radiguet (18 juin 1903 à Saint-Maur - 12 décembre 1923 à Paris) est un écrivain français. Ainé de sept enfants, il est le fils du dessinateur Maurice Radiguet (1866-1941). Sa mère est Jeanne Marie Louise Tournier (1884-1958). Après l\'école communale, il passe l’examen des bourses et entre au lycée Charlemagne à Paris. Considéré comme un élève médiocre, il s’adonne entièrement à la lecture : les écrivains des XVIIe et XVIIIe siècles, notamment La Princesse de Clèves de Mme de Lafayette, puis Stendhal, Proust, et enfin les poètes : Verlaine, Mallarmé, Arthur Rimbaud, Lautréamont. En avril 1917, Raymond rencontre Alice, une jeune femme, voisine de ses parents à Saint-Maur. Elle vient de se marier avec Gaston, un soldat qui est au front. La liaison de Radiguet (14 ans) avec Alice alors que le mari de celle-ci est soldat dans les tranchées, sont autant d’éléments que l’on retrouvera dans Le Diable au corps. Cette liaison ne durera qu\'un an et à partir de 1918, il s’éloignera...
1 poezii, 0 proze
MCMihai Codreanu
Mihai Codreanu (n. 25 iulie 1876, Iași - d. 23 octombrie 1957, Iași) a fost un poet român, membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost director la Teatrul Național din Iași (1919-1923); profesor și rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași; director la revista "Însemnări ieșene". Debutează în lumea literară cu versuri în "Lumea ilustrată" (1891). Volumele sale de poezii sunt: "Diafane" (1901), "Din când în când" (1903), "Statui" (1914), "Cântecul deșertăciunii" (1921), "Turnul din fildeș" (1929), "Statui. Sonete și evadări din sonet" (1939). Este cel mai prolific sonetist român.
24 poezii, 0 proze
IFIon Frunzetti
FRUNZETTI, Ion (n. 20 ian. 1918, Bacău - d. 11 sept. 1985, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Anei (n. Pandele) și al lui Const. Frunzetti, ofițer de carieră. Face școala primară la Târgu Ocna (1924-27), timp în care ia lecții de desen de la pictorul Stavru Tarasov, iar ceva mai târziu de la N.N. Tonitza; urmează liceul în diverse orașe, în funcție de mutările de garnizoană ale tatălui: Galați (unde îi este profesor de franceză Anton Holban), Oradea (timp în care, în 1933, publică epigrame în revista locală "Flori de crâng" și apoi un sonet, în "Adevărul literar și artistic"), Timișoara, Focșani. Colaborează la revista de avangardă "13" din Focșani; sonetul Nevroză e distins cu premiul întâi la concursul inițiat de redacția revistei (1934). Ultimele 2 clase de liceu le urmează la Timișoara (bacalaureatul în 1936), publicând poezii și în câteva reviste de aici: Crai nou, Colț de țaraă, Fruncea. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din...
1 poezii, 0 proze
BRBulgaru Roxana
Mereu un curcubeu de cuvinte,o raza de sperante,o lumina de zambete,un sunet de incantare,un vuiet de incredere,un racnet de fericire,un pas de reusita,o lacrima de bucurie,un zambet de prietenie,un cuvant fara inteles,aceasta sunt eu.
4 poezii, 0 proze
GLGeorge Lixandru
George Lixandru s-a născut la 16.07.1959 în Scărișoara, Cislău, jud. Buzău. Activitate publicistică la zi: „Oblio", „Zig-zag”,„Expres Magazin”, „Opinia”, „Muntenia", „Informația Buzăului", „Buzăul", „Jurnalul de Buzău". A debutat literar în anul 1972 în „Albina" (sub Baruțu Arghezi). A publicat versuri în „Convorbiri literare", „Flacăra", „Opinia", "Școala Buzoiană". A frecventat cenaclurile literare „Vasile Voiculescu" Buzău, „Astra" Brașov și „Tomis” Constanța. A debutat editorial cu „Sonete de palavragiu", Ed. RAFET, Râmnicu Sărat, 2001, cu care a obținut premiul I la Concursul național de sonete "Vasile Voiculescu", ediția 2001. Laureat în 12 festivaluri de poezie, printre care: "Lucian Blaga" (Sebeș, Alba), "Gheorghe Pituț” (Timișoara), etc. Fondator al revistei ”ILustrația Culturală” și al ziarelor ”Ziarul de Valea Buzăului” și ”Vatra Cislăului”. Mai este deținător a două diplome de excelență în cultură. Este autorul a 7 cărți de poezie. Are în pregătire romanul „Jurnalul unui...
21 poezii, 0 proze
George Lixandru
George Lixandru s-a născut la 16.07.1959 în Scărișoara, Cislău, jud. Buzău. Activitate publicistică la zi: „Oblio”, „Zig-zag”,„Expres Magazin”, „Opinia”, „Muntenia”, „Informația Buzăului”, „Buzăul”, „Jurnalul de Buzău”. A debutat literar în anul 1972 în „Albina” (sub Baruțu Arghezi). A publicat versuri în „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Opinia”, “Școala Buzoiană”. A frecventat cenaclurile literare „Vasile Voiculescu” Buzău, „Astra” Brașov și „Tomis” Constanța. A debutat editorial cu „Sonete de palavragiu”, Ed. RAFET, Râmnicu Sărat, 2001, cu care a obținut premiul I la Concursul național de sonete “Vasile Voiculescu”, ediția 2001. Laureat în 12 festivaluri de poezie, printre care: “Lucian Blaga” (Sebeș, Alba), “Gheorghe Pituț” (Timișoara), etc. Mai este deținător a două diplome de excelență în cultură. Este autorul a 10 cărți de poezie. Are în pregătire romanul „Jurnalul unui sinucigaș”. Actualmente, este redactor șef la ILustrația Culturală. NU ESTE MEMBRU U.S.R. și nici nu vrea...
0 poezii, 0 proze
FCFélix Lope de Vega y Carpio
Félix Lope de Vega y Carpio (n. 25 noiembrie 1562, Madrid — d. 27 august 1635) a fost un scriitor spaniol, considerat unul din cei mai importanți poeți și dramaturgi ai „Secolului de aur” al literaturii spaniole. Volumul mare al operelor sale îl încadrează între cei mai prolifici autori ai literaturii universale. Numit „Phoenixul ingeniului” de către unii și „Monstrul Naturii” de către Miguel de Cervantes, Lope de Vega a fost creatorul „formulei” teatrului clasic spaniol, operele sale reprezentându-se și în actualitate în cadrul festivalelor de teatru clasic. Este de asemenea unul dintre marii poeți de expresie spaniolă și continuă să influențeze tineri scriitori. Este autorul a 3000 de sonete, 3 romane, 4 nuvele, 9 epopee, 3 poeme didactice și a sute de comedii (1800, conform lui Juan Pérez de Montalbán); a cultivat toate speciile literare, cu excepția nuvelei picarești. Atât viața, cât și opera lui Lope de Vega au fost caracterizate de o exuberanță extremă. A fost prieten cu Quevedo...
36 poezii, 0 proze
Sonet de adio
de Valeriu Cercel
M-ai tot ademenit, ca o proscrisă Tu angel, să îți fac și-o serenadă, Fereastra ai lăsat-o, către stradă, Doar pentru mine extra-larg deschisă ; Am încercat să mi te dărui ție, Să mă strecor ca furul...
Sonet cu triferment (parodie)
de Liviu Nanu
Destule pupături și artificii Adio dragii mei, vă las cu bine Mă duc la budă, că acuma-mi vine Cîrnatul afumat și-alte delicii Nici vals nici rock' roll nici geamparale Nu mai suport, de-acuma sînt...
Sonet 169
de Cristian Vasiliu
Când ne ciocnim, pe-aceeași scară, singuri Și-ntindem blând, ca-n Facere, din nou, Un braț sculptat din lemnul unei linguri Spre altul sângerând ca un stilou, Tot zbuciumul din tâmple se alină, Căci...
Sonet
de Alexandru Vlahuță
Dar nu-nțelegi că e cu neputință O clipă să mai gust din cele duse?... Cu farmecul durerilor răpuse, Din preajmă-mi fugi, deșartă năzuință! Astâmpără-te, dor de vremi apuse, Prilej de nesfârșită...
Sonet XXXIII
de Cristian Vasiliu
Văzut-am des cum soarele dezmierde Înalții munți în zori-de-zi pe creste Și cum sărutul său câmpia verde O aurește cu-alchimii celeste, Ca mai apoi să-ngăduie alaiuri De nori funești să îi ascundă...
Sonet (CCCL)
de Cristian Vasiliu
Sunt gata de voiajul pe marea înghețată A bătrâneții către necunoscutul port Al morții, dar 'nainte spre viața mea, ratată Prin munții tinereții, privirea mi-o întorc. N-am adunat nimică și n-am...
Sonet 226
de Cristian Vasiliu
Mă ocolești cu-n rictus de milă și de greață Ce-ți urâțește visul în dimineți, postum! Te-ntrebi de-a fost iubire?! A fost cu siguranță Un foc, de ne rămâne sub coaste numai scrum! Regreți? Îți...
Sonet 163
de Cristian Vasiliu
Azi am cules până târziu povețe Din Hemingway-ul de pe noptieră: Să nu mă năpustesc dup-o himeră Pe mare-ntr-un barcaz la bătrânețe; Să-nvăț să mor când viața-i efemeră Și-n depărtare-ncep să se...
Adio dar, amoruri ilegale! (nesonet – replică)
de Elena Munteanu
Ieri m-a sunat Tănțica de la Sfat, Să-mi dea o veste, nici nu știți de care: Zicea de un gagiu cu căutare, Că gata e cu el, s-a însurat. Adio dar, amoruri ilegale, Vrăjeli, gagici, priviri la ale...
Sonet 186
de Cristian Vasiliu
Întoarce-acum, domniță, privirea către pajul Bolnav de poezie, ce ți-a adus în dar Tăceri diamantine și a avut curajul De-a-și scrijeli iubirea în piatra de hotar. (Sunt treceri spre niciunde, mai...