Poezie
Sonet XXXIII
(traducere/adaptare după W. Shakespeare)
1 min lectură·
Mediu
Văzut-am des cum soarele dezmierde
Înalții munți în zori-de-zi pe creste
Și cum sărutul său câmpia verde
O aurește cu-alchimii celeste,
Ca mai apoi să-ngăduie alaiuri
De nori funești să îi ascundă fața
Desfigurată-n mersu-i peste plaiuri
Ce se-ntristează și își pierd speranța…
Chiar dacă el, la început de ziuă,
Ca soarele în ochii mei triumfă,
Înnourat apoi îmi spune-adio
Purtat de vântul ce spre-apusuri suflă.
Pentru aceasta dragostea nu-i vina;
Suntem pătați doar când pătăm lumina.
Sonnet XXXIII by William Shakespeare
Full many a glorious morning have I seen
Flatter the mountain tops with sovereign eye,
Kissing with golden face the meadows green,
Gilding pale streams with heavenly alchemy;
Anon permit the basest clouds to ride
With ugly rack on his celestial face,
And from the forlorn world his visage hide,
Stealing unseen to west with this disgrace:
Even so my sun one early morn did shine,
With all triumphant splendour on my brow;
But out, alack, he was but one hour mine,
The region cloud hath mask'd him from me now.
Yet him for this my love no whit disdaineth;
Suns of the world may stain when heaven's sun staineth.
003.113
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 192
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet XXXIII .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14099646/sonet-xxxiiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.