Poezie
Sonet 163
Jurnal II – 3 V 2005
1 min lectură·
Mediu
Azi am cules până târziu povețe
Din Hemingway-ul de pe noptieră:
Să nu mă năpustesc dup-o himeră
Pe mare-ntr-un barcaz la bătrânețe;
Să-nvăț să mor când viața-i efemeră
Și-n depărtare-ncep să se dezghețe
De pe Kilimanjaro (ce măreț e!)
Zăpezile; să-mi iau infirmieră,
Să-mi oblojască rănile de armă,
Iubindu-mă în doza necesară,
Să-mi spună-adio iar apoi s-adoarmă
Și să aștept cu inima-mpăcată,
Căci soarele în mine-o să răsară
Și clopotele-n ceruri or să bată.
3.5.2007
035018
0
Din Cărtărescu-acum, la bătrânețe,
Citesc, lungit sub pled, pe somieră,
Cresc aripi fine de lepidopteră
Zaraza-și etalează fuste crețe.
Levantul îl examinez cu-o leră,
Trec Dunărea, în sănii, pe podețe
Sub care, înghețate-mi dau binețe
Femeile iubite-n altă eră.
Încărcătorul plin e ochi la armă,
Șase din șase gata sunt să sară
Ruleta se învârte fără larmă,
Cutremurul, în clipa necesară,
Glonțu-l abate, cum e scris în karmă,
Fluturi cărând secunda-n juru-mi zboară.
Calimero