Poezie
Sonet 186
CCLXV
1 min lectură·
Mediu
Întoarce-acum, domniță, privirea către pajul
Bolnav de poezie, ce ți-a adus în dar
Tăceri diamantine și a avut curajul
De-a-și scrijeli iubirea în piatra de hotar.
(Sunt treceri spre niciunde, mai grele ca o moarte
Și blèsteme neghioabe, rostite dinadins
În lunga agonie!) Tu părul ca o noapte
Prefiră-l, iertatoare, pe chipul lui învins;
Apropie-ți de-obrazul săpat de ploi și dulce
Ca rodiile, gura, în ultimul sărut,
`Nainte ca în groapa uitării să se culce
Și să-l îmbrățișeze toți îngerii de lut;
Și chiar de niciodată el nu va auzi-o,
Încheie-ți rugăciunea iubirii cu „Adio”.
6 IV 2009
001.533
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 186.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/1830960/sonet-186Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.