"Revizorul nostru" – 588 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
BFBenjamin Fondane
B. Fundoianu alias Benjamin Fondane (pseudonimele literare ale lui Benjamin Wexler), (*15 noiembrie 1898, Iași - d.2 octombrie 1944, lagărul de exterminare german KZ Auschwitz-Birkenau, în Polonia) este un critic, eseist, poet și teoretician literar franco-român, evreu. Perioada românească B. Fundoianu a debutat în 1914, la 16 ani, în revista de orientare simbolistă și modernistă Viața nouă, editată de Ovid Densușianu. Este începutul unei susținute activități de poet, publicist, eseist, om de teatru. Împreună cu regizorul Armand Pascal întemeiază teatrul de avangardă Insula. Citește mult, cu fervoare, cu o receptivitate și o siguranță a judecății critice ieșită din comun. Impresiile despre literatura franceză le strânge în volumul de note de lectură Imagini și cărți din Franța. Este tot atât de interesat de fenomenul cultural și literar românesc ca și de cel european, în special francez. În 1923 se expatriază, stabilindu-se la Paris, dar păstrează legăturile de prietenie cu scriitorii...
30 poezii, 0 proze
LALudwig Achim von Arnim
Este considerat unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai romantismului german. Culege alături de Clemens Brentano o serie de legende și cântece populare germane pe care le reunesc sub titlul "Des Knaben Wunderhorn". Scriitorul francez Andre Breton va vedea în Achim von Arnim un suprarealist, în special pentru nuvela sa Isabella von Ägypten. Povestirea sa "Der tolle Invalide auf dem Fort Ratonneau" va fi ecranizată de regizorul Werner Herzog în filmul Lebenszeichen, acţiunea fiind mutată din Franţa medievală în Grecia ocupată de naziști. Achim von Armin (*26.01.1781, Berlin, †21.01.1831, Wiepersdorf) zählt zu den wichtigsten Vertretern der deutschen Romantik. Er sammelt zusammen mit Clemens Brentano Legenden und deutsche Volkslieder, die als "Des Knaben Wunderhorn" erscheinen. Der französische Schriftsteller wird in Achim von Arnim einen Surrealisten sehen, besonders wegen seiner Novelle "Isabella von Ägypten". Seine Erzählung "Der tolle...
1 poezii, 0 proze
Andrei Tarkovski
ANDREI TARKOVSKI s-a născut pe 4 aprilie 1932 la Zavrajie, în regiunea Ivanovo, Rusia. Fiul poetului Arseni Tarkovski, a studiat muzica, pictura, sculptura, limba arabă și a lucrat în Siberia, în geologie. În 1956 a fost admis la VGIK (institutul Central de Cinematografie al URSS) de la Moscova, unde a studiat la clasa lui Mihail Romm. Atunci, sub influența neorealismului italian, a realizat primele scurtmetraje. Regizorul, pe care Ingmar Bergman îl considera cel mai mare regizor, inventator al unui nou limbaj cinematografic, ce surprinde "viața ca vis", s-a stins din viață la 54 de ani, departe de țara natală, la cîteva luni de la terminarea filmului Sacrificiul. A fost înmormîntat într-un cimitir pentru emigranții ruși în Sainte-Genevieve-des-Bois, Paris. Filmografie Compresorul și vioara - scurtmetraj pentru licența în cinematografie Copilăria lui Ivan Andrei Rubliov Solaris Oglinda Călăuza Nostalgia Sacrificiul Autobiografie Sculptînd în timp
0 poezii, 0 proze
roxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
IPIon Panait
Nascut la 1 martie 1941 in Piscu, jud. Galati. \"A practicat diverse profesii, de la tehnician agronom, inspector si revizor contabil, profesor, corector si tehnoredactor, dar in cea mai mare parte a fost jurnalist de opinie, anchete si investigatii la diverse ziare, postura din care s-a si pensionat\".(Valeriu Anghel) Debuteaza cu poezie in ziarul \"Viata noua\" si in revista \"Luceafarul\"(1964). Colaboreaza la diverse reviste: Luceafarul, Romania literara, Viata romaneasca, Contemporanul, Flacara, Tomis, Ateneu, Amphitryon, Ramuri, Steaua, Convorbiri literare, Familia, Cronica, Salonul literar, Oglinda literara, Prosaeculum s.a. Membru fondator al publicatiilor Cineinformatia, Revista V, Salonul literar, Aphitryon si al Editurii Salonul literar. Carti publicate: Noaptea unde ma inchin, 1970; Deosebirea de pamant, 1983; Memoria clepsidrei, 1987; Vina pentru Roberto, 1990; Simple poeme, 1991; Plansul, 1998; Bonjour tristesse, 2000; La marginea curcubeului, 2001; Piata publica a...
44 poezii, 0 proze
AVAlexandru Vlahuță
Alexandru Vlahuță (n. 5 septembrie 1858, Pleșești (azi Alexandru Vlahuță, Vaslui) - d. 19 noiembrie 1919, București) a fost un scriitor român S-a născut la 5 septembrie 1858 la Pleșești, fiu al unui mic proprietar de pământ. A urmat școala primară și liceul la Bârlad, între 1867 și 1878, susținând examenul de bacalaureat la București, în 1879. A urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a părăsit din cauza situației materiale precare, devenind institutor și apoi profesor la Târgoviște. Din 1884 până în 1893 a funcționat ca profesor la diverse instituții de învățământ bucureștene (Școala Normală a „Societății pentru Învățătura Poporului Român“, Azilul „Elena Doamna“, Liceul „Sfântul Gheorghe“). În 1888 a fost revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revista Vieața (1893 - 1896), apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coșbuc. Din 1901 a funcționat ca referendar la Casa Școalelor. În 1905 se căsătorește pentru a treia oară cu...
43 poezii, 0 proze
GBGrigore Bugarin
Grigore(-Gore) Bugarin (n. 2 iunie 1909, com. Ohabița, jud. Caraș-Severin - d. 9 septembrie 1960, Timișoara) a fost un poet tradiționalist-gândirist și publicist român. A urmat cursurile școlii primare în comuna natală iar cele secundare (gimnaziul, Școala normală de învățători) la Caransebeș. Poetul va rămîne toată viața în aceste părți, funcționând un timp ca învățător și revizor școlar în Lugoj și participînd intens la viața literară și culturală din centrele bănățene. A colaborat la principalele ziare și reviste, în special la cele care au apărut în zona de vest în această perioadă. Ziare: Rasunetuil (Lugoj), Acțiunea (Lugoj), Reșița (Reșița), Vestu1 (Timișoara), Cuvântul satelor (Lugoj), înnoirea. (Arad), Banatul (Timișoara), Drapelul roșu. (Timișoara). Reviste : Fruncea (Timișoara), Luceafărul (Timișoara), Cuget clar (București), Societatea de mîine (Cluj), Banatul literar (Timișoara), Lanuri (Mediaș), Gând românesc (Cluj), Gândirea (București), Scrisul bănățean (Timișoara),...
1 poezii, 0 proze
Revizorul nostru
de Emil Botta
Școlarul Durerii ce rău a albit... Anii, la urma urmelor, anii. Dar plânsul în hohote, Plânsul, de ce? Vai, revizorul nostru, revizorul școlar domnul Eminescu, a fost tras pe roată. Când vei auzi...
Martirii lui Eros (VI)
de Ion Ionescu
Cap.VI. Revizorul Noua slujbă de revizor școlar i se păru grea la început; să colinzi două județe prin coclauri și noroaie cu te miri ce în miez de iarnă sau vara în căldurile lui cuptor, fu un motiv...
Era de aur
de Rautoiu Alin
Personaje: Egor, Yosha, Autorul, Personaje episodice cu rol formal în desfășurarea acțiunii(muncitori) O scena ce îți dezvăluie măruntaiele, cu obiecte de decor și de vestimentație, mai precis toată...
Interviu cu “locomotiva” Puslojic: “Pentru noi, în Serbia, Nichita a fost poetul absolut”
de Miron Manega
Regizorul Ioan Cărmăzan are despre Adam Puslojici următoarea viziune: “El a fost «locomotiva» «trenului» Nichita. Trenul avea vagoane multe, care însemnau poezia lui Nichita, prietenii, întîmplările,...
Aventura lui Miguel Littin, clandestin în Chile
de Gabriel García Márquez
INTRODUCERE Pe la începutul anului 1985, regizorul chilian de film Miguel Littín, al cărui nume se afla pe lista celor cinci mii de exilați cărora le era absolut interzis să revină în patrie, a stat...
Teatru Scurt
de adrian grauenfels
Lali: stăm trei în pat deja nu mai are sens să ne ascundem nu mai are sens toți știu că sub patul nostru este gara din perpignan așteptăm trenul albastru să oprească să urcăm în ultimul vagon fără...
Michael Crichton și sfera puterii absolute
de Fluerașu Petre
Unul dintre romanele cele mai bune ale lui Michael Crichton este “Sfera”, transformat și în film, de regizorul Barry Levinson. Cartea se concentrează asupra contactului dintre o inteligență aparent...
atat cat sa stiu
de Julian Andrew
Te-aud cum râzi din somn profund mă ia cu el… îl știi, e-al nostru mic secret ce nimeni n-o sa-l afle, der cineva î-mi sugereaza: ca nu ești bună la nimic ce-ai zis! în sinea mea îl cred, că nu stau...
cinem(a)namneză
de Laurențiu Belizan
ultima dată când te-am întâlnit a fost într-un film pe care îl văd în fiece noapte o peliculă cu roșu verde și coco chanel adorm într-un cinematograf cu scaune de pluș roase și mă trezesc într-un cor...
... de atunci am urât teatrul
de Silvia Drăcea
modul în care le-a fost dor oamenilor de noi era din ce în ce mai bizar/parcă le era foame și ar fi rupt bucăți imense din noi cu dinții lor albaștrii și ascuțiți. niciodată nu citisem ziarele cu...
Gata de impact cu publicul de pe ProTV
de Dragoș Vișan
Mel Gibson seamănă bătrân în filmul "Tatăl" cu Don Quijote la părul arici spre cer, sur și cu Brâncuși al nostru la chip, barbă Dacă un tânăr sau o tânără este pișcat(ă) de-un țânțar, e secretată pe...
Mi te imaginez...
de Tiepac Alexandru
Mi te imaginez culegând flori Mi te imaginez alergând pe un câmp în ploaie Mi te imaginez cuminte Cum n-ai putut fi niciodată Mi te imaginez în negru Mi te imaginez în albastru Prin părul tâu șaten...
Un \"Mincinos\" mincinos și scârbos
de Laurentiu Ghita
Dacă signor Carlo Goldoni ar fi putut evada aseară din mormânt și ar fi ajuns pe scena Palatului Copiilor din București, ar fi fugit îngrozit înapoi. Dacă n-aș fi avut proasta inspirație să sacrific...