"Răvașe către întuneric" – 3878 rezultate
0.04 secundeMeilisearchioana vaduva
Mi-am luat dreptul la cuvintele mele, m-am născut cu ele pe inventar așa cum te naști cu tot stratul de celulită de care urmează să te bucuri o viață, cu tot norul de neuroni pe care urmează să-i ucizi într-o viată, cu toți anii și toate secundele în care urmează să te așezi vreme de o viată. Mi-am luat dreptul la cuvintele care sunt ale mele. Le-am dat liber și nu s-au dus, și-au cusut cămașa de forță direct pe piele și acum, și doar acum vreau rochia mea de seară cu umeri dezbracati și n-aș putea… Doar sa gasesc firul dus și să destram silabele până ce aerul dintre ele rămâne surd și să arunc în spate ghemul cum arunca voinicul pieptenele în poveste. Și-n spatele meu să nu se fac zid, nici pădure, să se starnească doar o furtună de răvașe trecătoare. Cuvântul spus cu adevărat e ca o zi de naștere cu tort și îmbrățișări.
6 poezii, 0 proze
SSappho
Sappho (Σаπφω(lb.greaca), Safo sau Psappha), poetă din Lesbos, care a trăit la sfârșitul secolului al VII-lea Î.Hr. și în primul sfert al secolului al VI-lea Î.Hr. . Ea a fost cea mai de seamă poetă lirică a antichității grecești. Sappho (numele ei adevărat, în dialectul eolian, era Psappha) s-a născut în insula Lesbos, la Mytilene, dintr-o familie aristocrată. A fost măritată și a avut o fiică pe nume Cleis. L-a cunoscut pe Alceu. Sappho a fost alungată din patrie, unde luptele civile făceau ravagii, și s-a dus la Siracuza, în Sicilia, dar acest exil n-a durat mult și ea s-a întors pe insula Lesbos pe care a trăit până la bătrânețe. Dragostea ei pentru frumosul Phaon precum și sinuciderea în cascada de la Leucada sunt pure legende. Ea dedică unora dintre elevele sale versuri aprinse de pasiune. Cei vechi o numeau pe Sappho "a zecea muză" și-i așezau uneori opera alături de cea a lui Homer. Puținele versuri rămase de la ea sprijină această apreciere. Ea știa...
7 poezii, 0 proze
GPGheorghe Hagi Toma Peșacov
Gheorghe Hagi - Toma Peșacov-Pedestrășescu (Gheorghe [Gheorghian] Peșacov; 15 aprilie 1785, Vidin, Bulgaria - 1 noiembrie 1854, București) este un poet. Tatăl său se trăgea dintr-o familie (Peșica) de aromâni din Vlaho-Clisura, care se stabiliseră la sfârșitul secolului al XVI-lea în Craiova și se îndeletniceau cu comerțul. Peșacov a învățat la Brașov și Craiova. Răpit de cârjaliii lui Osman Pazvantoglu, tânărul este reținut la Vidin în cancelaria acestuia și obligat să traducă documente slavone luate de la boierii români. După 1818, la Vidin, controlează comerțul de tranzit și este secretarul lui Rusten Pașa. Se stabilește apoi la Craiova, unde se numără printre intelectualii orașului. La 1821 dădea lecții particulare și era profesor la Școala Normală din Târgu Jiu. E numit, din 1843, tălmaci în Comisia Documentală de pe lângă Arhivele Statului din București. Aici traduce, în 1849, documentele slavo-bulgare rămase de la Neagoe Basarab. Era prieten cu Văcăreștii, îi cunoștea pe Anton...
1 poezii, 0 proze
Ruse Florian
Am reuşit să şterg aproape tot ce am postat pe aici. Nu ştiu de ce nu pot face să dispară şi ultimele 4 titluri rămase, adică : Zădărnicie, Povestea unui vânător, Nesfârșita toamnă, Lacrimi pe asfalt. Nu sunt decât un neînsemnat laic..., totuşi, dacă există vreun Dumnezeu pe meleagurile acestea, l-aş ruga să elimine şi aceste ultime 4 firimituri. Vă mulţumesc pentru găzduire!
2 poezii, 0 proze
Anton Naum
Anton Naum (n. 17 ianuarie 1829, Iași – d. 28 august 1917, Mărășești) a fost un poet junimist, profesor universitar al universității ieșene, membru titular al Academiei Române. Era de origine macedoneană, mama și tatăl său se numeau Teodor și Zamfira Naum. Se pare că primele contacte cu învățătura se petrec în casa părintească. Este cunoscut faptul că se obișnuia încă, la începutul secolului al XIX-lea, ca familiile cu stare să aducă profesori particulari în casă pentru educarea fiilor. După aceea Anton Naum frecventează Academia Mihăileană din Iași. Deși îi dispar părinții din fragedă tinerețe, educația sa avea să continue la Paris, conform datelor rămase despre el. După ce s-a întors de la studii din Paris, a fost numit provizor al liceului din Iași, apoi profesor la Școala militară superioară și, în final, profesor în Școala normală superioară din Iași. A debutat la Junimea, în anul 1872, cu două traduceri din opera poetului A. Chénier. Își făcuse o bună faimă cu traducerile sale...
2 poezii, 0 proze
OBOctavian Bilcescu
Octavian Bilcescu (n. 1924) este un inginer agronom și poet român ce a semnat și poeme în germană sub numele de Olaf Bilius. A debutat în revistă în anii '40. În 1978, 1979, 1980 a câștigat mențiuni la concursul de debut Albatros. Doar primele două dăți i s-a publicat ciclurile în cadrul Caietelor debutanților - în 1980 cenzura i-a scos unele dintre poezii și acesta a refuzat să publice poeziile rămase. A debutat, deci, în “Caietul debutanților” 1978, al Editurii “Albatros”, alături de diverse nume, afirmate sau pierdute, el situându-se, fără îndoială, în prima categorie: Mihai Banciu, Marcel Bărăganu, Eugen Chirovici, Șerban Codrin, Florin Iaru, Claudia Ilie, Al. Pintescu, Florina Jianu, Theodor Purice, George Stanca, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Vădan, Nicolae Alexandru Vest. Octavian Bilcescu a reactualizat și reformulat Cărțile sale în limba germană sunt următoarele: “Live schnitte”, Amsterdam, prezentat la Symposion International Uitgevere, Jutte Graubner, 1995: “Gaudi, oder poetishe...
3 poezii, 0 proze
Răvașe către întuneric
de Negru Vladimir
însingurat în polare lumini sufletul tău îmi alunecă printre degete înspre nord pesemne Dumnezeu m-a vrut acrobat cu inimă descântată de iele mi-a dat instinctul fiarei pământul pârjolit al visului...
Stăpână pe timpul meu liber 10
de nonciu dragos
La cherhana era vânzoleală mare. Cei care munceau pe uscat în așteptarea bărcilor, vedeau de cele necesare pentru primirea peștelui. La un moment dat, Angela se uită fix către mare, parcă aștepta pe...
Văduva
de Manea Ionut N.
Întuneric, un geam spart vâjâia, joc de umbre în sala imensă de piatră. Serioasa Ema Borg Edison, scria de zor, dârdâind de frig, câteva rânduri stimabilului Hans Stormmeson: ,, cel mai mic gest pe...
pescuitorii de lacrimi
de Mihaela Maxim
I pe întunericul clipei... mă bucuram ...prea devreme de gustul lacrimilor număram... timpul crescut clipe lungi și verzi până la cer mă-nchideam în mine singură Cutia Pandorei sălășuia un pustnic...
omul de zăpadă
de Ioan Postolache-Doljești
Că un nor vagabond s-a furişat la adăpostul întunericului şi în tăcerile nopţii prin ciur şi-a cernut fulgii mari aşternând pe trupul ogrăzii o plapumă groasă de-o palmă s-a mai văzut. O toană,...
Valea cuvintelor
de Ileana Popescu Bâldea
Acolo jos în albia pustie cu pietre albe ce adânceau lumina curgea demult un râu numit Ennea din clipa-n care murmuru-i se-nalță purtat de vânt spre zorile întoarse sărmanul râu alunecă-ntre pietre...
Grota Umbrelor
de Livia Georgescu
Motto: “E o peșteră adâncă și tăcută în pădure, Unde nu ajung niciodată razele soarelui, nici adierile vântului, E locul în care se târâie o fiară bătrână și ostenită Când vrea să moară, ascunsă în...
Destine împletite
de Anca-Elena Popa
Ploaia bătea în geamurile castelului. Se lăsase întunericul. În bibliotecă, în fotoliul contelui de Hertfordshire, stătea o tânără. Își ridică ochii pentru câteva clipe din hârtiile împrăștiate pe...
leo light & magic, blu skies & lullabies
de Leonard Ancuta
ce nu se știe despre mine e faptul că eu ies din ființa mea ca un glonte julit de gjinturi și vin către tine să ne unim simțurile nu sentimentele ca la un supermarket cosmic unde în spatele unei...
Singurătatea
de Emma Greceanu
Luna se oglindește fremătând parcă în oglinda imensă a mării. Întunericul, solemn și necruțător, a îngenunchiat lumina care s-a strâns, s-a chircit și-a dispărut împreună cu soarele într-un apus...
Porția mea de fericire zilnică
de Camelia Petre
A fost o dată un copac. Cei de-o seamă își etalau crengile înflorite către soare, către lună, în pământ, cum le era felul. Pe el îl desenase cineva fără frunze și astfel nu ajunsese să fie la...
Pe cai intunecate
de Ruxandra
Trecusera doi ani de cand durerea ii strapunse sufletul … si ochii lui inca mai ascundeau o lume inocenta; era copil prin fire, dar matur prin experienta … Ganduri si dorinte sumbre jucau un joc...
Toamna
de Daniela Luminita Teleoaca
O iubea! În puterea nopții de noiembrie. Când vietățile domestice de mult și-au dat mâna cu tărâmul liniștii, al încremenirii. Numai ea face pădurea să-și amâne somnul, rând pe rând ia copacii, le...
Crimă și pace bună
de Marius Marian Șolea
23 Trecuseră toate, deși pe toate le purta cu el. Memoria, ca un lanț greu, legat de mâini și de picioare. În Corșor, în această lună de aprilie, veneau să moară, cu mult entuziasm, toate culorile...