Poezie
leo light & magic, blu skies & lullabies
2 min lectură·
Mediu
ce nu se știe despre mine e faptul că eu ies din ființa mea
ca un glonte julit de gjinturi și vin către tine
să ne unim simțurile nu sentimentele
ca la un supermarket cosmic unde în spatele unei cutii de înghețată
mai e o cutie cu înghețată și în spatele unei stele mai sunt o mie de stele
de fapt suntem în dialog ca două șosete în mașina de spălat
la o mie de rotații pe minut
oare tu ești perechea mea și tu ești de bumbac
eu tot din bumbac găurit în călcîi
și pare că niciodată șosetele nu se usucă nici la fel nici suficient
pentru că mi s-au uscat ochii în lipsa ta și acum îmi plîng picioarele
cînd eram copil prindeam gușteri pe care îi țineam pe balcon în borcane de sticlă
și n-am înțeles de ce au dispărut că doar pusesem și capace
apoi am aflat că fusese mama și prima mea lecție despre libertate
pentru că nu văzusem încă primul mort
mai tîrziu a venit the lizard king și soarele părea mai aproape
cînd aprindeai un chibrit și dădeai drumul la țigară
pămîntul se făcea nevăzut cînd stăteai cu fața spre cer
și era o singură țigară și un plămîn comun
prin care ne uneam visele
și-mi închipuiam că suntem pe plajă și ne unim
paiele într-un cocktail exact cum ne-am atinge picioarele de pacă vorbim
limba stranie a cozilor fără șopîrle
sau culorile unor cameleoni rămase fără cameleoni două pînze
care se pictează una pe alta ca două foi dintr-un caiet ud
există o parte ascunsă a iubirii pe care probabil n-o vom cunoaște
pentru că pare imposibil ca un singur gest să cuprindă în el toată iubirea
o singură atingere
chiar și în moarte cerebrală îi strigi numele iar
din ultima bulă de oxigen care se sparge în sîngele tău
se aude cîntecul pe care îl urmezi pînă la marginea întunericului.
02819
0
- spune, fă, tu mai poți?
- nu mai put! tu!?
- eu pot, dar nu-mi găsesc călcâiul...
- las' că iese la stors!
dicolo de glumă,
concluzia
perechea noastră-i în tot