"Poetul divin" – 20043 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
poetul-si-portretul
poetul florian silisteanu si portretul sfintei distanțe
de florian stoian -silișteanu
ABAlexandr Blok
Alexandr Blok (16 noiembrie 1880 - 7 august 1921) a fost probabil cel mai talentat poet liric pe care l-a produs Rusia după Alexandr Pușkin. Alexandr Blok s-a născut la St. Petersburg, într-o familie aristocrată de origini germane și ruse. La Universitatea din St. Petersburg, Blok a studiat dreptul fără succes, însă în 1906 și-a luat licența în filologie. Poetul rus a fost și dramaturg și eseist, dar și conducător al simboliștilor ruși de la început de secol. Mulți critici consideră că Blok este cel mai important poet după Pușkin. Blok a început să scrie poezii la vârsta de 17 ani. În perioada de început a carierei lui literare, Blok a fost foarte influențat de filosoful din secolul al XIX-lea Vladimir Soloviev și de viziunea acestuia asupra eternului feminin și înțelepciunii divine. Primul lui volum Stikhi o prekrasnoi dame (Versuri despre preafrumoasa doamnă) a fost publicat în 1904. Atât misticismul, cât și pasiunea idealistă sunt prezente în respectivul ciclu de poezie de...
141 poezii, 0 proze
GMGabriela Melinescu
Gabriela Melinescu (n. 16 august 1942, București) este o eseistă, poetă, scriitoare și traducătoare română, respectiv suedeză, originară din România, stabilită din 1975 în Suedia prin căsătorie cu suedezul René Coeckelberghs. După ce a absolvit Facultatea de Filologie, a fost redactor la revistele Femeia și Luceafărul. În tinerețe a fost implicată într-o relație sentimentală de lungă durată cu poetul Nichita Stănescu, pe care l-a inspirat în numeroase poezii ale sale. Între 1965 și 1975 a publicat următoarele volume de versuri: 1965 - Ceremonie de iarnă, Editura Pentru Literatură (sau EPL) 1967 - Ființe abstracte, Editura Tineretului 1968 - Înăuntrul Legii , EPL 1970 - O boală de origine divină, Editura Albatros 1972 - Jurăminte de sărăcie, castitate și supunere, Editura Eminescu - câștigătoare a premiului Uniunii Scriitorilor din România 1972 - Murmurul lumii, Editura Albatros 1975 - Împotriva celui iubit, Editura Eminescu A mai publicat un volum de proză, Bobinocarii (EPL, 1969), o...
116 poezii, 0 proze
KKabir
Kabir este discipolul renumitului ascet hindus Ramananda. Kabir se numără printre cei mai mari poeți din lume, biografia lui Kabir, însă, este înconjurată de legende contradictorii, neputându-se avea încredere în nici una dintre ele. Unele au o sursă hindusă, alta musulmană, susținând că a fost ba sufi, ba un sfânt brahman. Numele lui e o dovadă convingătoare că a provenit dintr-o familie de musulmani și cea mai probabilă variantă este cea după care Kabir a fost copilul natural sau înfiat al unui țesător musulman. Kabir a fost mai mult decât un poet, a fost un om al spiritului, un înțelept, un reformator religios și întemeietorul unei școli care numără și azi aproape un milion de hinduși, dar Kabir rămâne pentru noi poetul mistic. Kabir a urât orice exclusivism religios și a căutat mai înainte de toate să-i inițieze pe oameni în libertatea divină. În paralel cu viața lui interioară de iubire și închinare, cu expresia ei artistică în muzică și cuvinte – căci a fost un muzician la fel...
56 poezii, 0 proze
AOAlexandru Obedenaru
Poetul cu "figură baudelairiană!, Alexandru Georgică Obedenaru, s-a născut în București, la 13 iulie 1865. Deși în poeziile sale, de formă concentrată, proslăvește moartea, el va duce până la adânci bătrânețe o existență de jovial noctambul, de om de spirit, fantezie și umor. Decorat, sărbătorit de Societatea scriitorilor români, Alexandru Obedenaru a fost o figură cunoscută a vechii boeme literare, de stil macedonskian, la al cărui cenaclu participă în mod activ după 1888. La 75 de ani revine în presă, în ziarele "Dimineața" și "Adevărul", cu amintiri din tinerețe, care nu sunt simple fragmente autobiografice, ci pagini de evocări memorialistice, de reconstituire a unei lumi intelectuale apuse, o galerie de scriitori, actori, pictori, muzicanți, pierduți în amintirea Bucureștilor de altădată. Încă din 1894 este funcționar la Academia Română, împărțindu-și existența între munca aridă de bibliotecă și poezia parnasiano-simbolistă, prelungită până târziu, în indiferența totală a...
9 poezii, 0 proze
DPdan pintican
am crescut undeva,la confluenta dintre dulcele aer traditional de la tara si strictetea impusa de parintii mei. refugiul meu divin era imbratisarea mirosind a busuioc a bunicii mele.dinsa ne priveste acum din neantul fara dureri al celor buni si drepti. am absolvit un liceu cu profil filologic(Ady- Sincai,Cluj-Napoca).actualmente, activez ca si director-executiv in cadrul unei firme de constructii. am inceput sa valsez pe aleile poeziei inca din scoala generala.prima poezie a fost in limba franceza.in liceu, la cererea colegilor, scriam poezii pe care ei le foloseau ca si arme redutabile in campaniile lor de cucerire a fetelor. paradoxal e ca eu nu am reusit niciodata sa fac "cuceriri" cu ajutorul poeziilor mele.am publicat o singura data citeva poezii in ziarul NATIONAL(septembrie 2001) si am fost invitat la doua emisiuni radiofonice, avind ca tema poezia de dragoste, pe postul de radio RENASTEREA(redactor Flavia Teoc). din pacate, scriu cam rar.dar,fara a-mi cauta scuze, cred ca...
9 poezii, 0 proze
TATakashi Arima
Takashi Arima, unul din cei mai mari poeți ai Japoniei de azi, s-a născut la 17 decembrie 1931, la Kameoka, Kyoto. Poetul face serioase studii de economie la Universitatea Doshisha, luându-și licența în 1954. Deși atras de științele exacte, tânărul intelectual japonez începe să scrie poezie mai ales după terminarea celui de-al doilea război mondial, un eveniment istoric care a marcat profund societatea niponă, lăsând răni adânci în sensibiltatea oamenilor. La începutul prodigioasei sale cariere literare, avea să fie influențat de Mitsuharo Kaneko, un cunoscut poet al epocii, traducător al lui Emile Verbaeren și prieten cu Robert Desnos. Devine în curând membru al unei grupări poetice moderniste de la Kyoto, publicând poezii și eseuri mai ales în revista Gendaishi(poezie contemporană).
26 poezii, 0 proze
EGEmil Giurgiuca
Emil Valer Giurgiuca (n. 27 decembrie 1906, Diviciorii Mari (lângă Gherla - jud. Cluj) - d. 3 martie 1992, București) a fost un poet și traducător român, unul dintre cei mai activi și mai importanți reprezentanți ai așa-zisului grup de "tineri poeți ardeleni" (Mihai Beniuc, George Boldea, Ion Th. Ilea ș.a.) al căror stil se poate descrie drept o încrucișare discretă și armonioasă dintre modernism și tradiționalism. A scos împreună cu George Boldea (un poet a cărui singură plachetă de poezii a fost prefațată de Giurgiuca) revista "Abecedar" la Brad. A realizat antologiile "Poeții tineri ardeleni" (1940) și "Transilvania în poesia românească" (1943). În timpul perioadei de tăcere editorială începând cu anii '40 târzii, a tradus din literatura maghiară și a fost profesor secundar de română și limbi clasice la două licee din București. Volumele sale începând cu Poemele verii au fost superficial criticate de unii critici drept "poezie conjucturală", în fapt poetul având o reală vocație...
7 poezii, 0 proze
NNNicolae Neagu
ASASINAREA POETULUI NICOLAE NEAGU Găești, 20 iunie, 2009. Ne-am strâns de dimineață, la casa cu nr. 7 de pe strada Șerban Cioculescu, unde era depus cadavrul lui Nicolae Neagu, înaintea înmormântării, care a avut loc la ora 12 în Cimitirul Eroilor de pe Strada Nicolae Bălcescu. Poetul a fost înmormântat lângă soția sa, Ana-Reli. Mai degrabă discret, apăruseră la vreo zece coroane din partea unor organizații și persoane precum Societatea Scriitorilor Târgovișteni, Cenaclul literar al Medicilor, Laura și Lucian Blaga. Convoiul de la Casa Poetului, pe șoseaua București-Pitești, cu opriri și aruncări de monede, a excelat și el prin discreție, dacă nu autocenzurată stupefacție și mocnită revoltă. După slujba religioasă și discursul preotului, subsemnatul (rupând involuntar vreo omerta?) a citit câteva pasaje din opera scriitorului: “(- Ce este viața? întrebă îngerul. - Un răspuns puchinos, ticălos, păgubos, dar frumos între două tăceri, răspunde Oarecarele. - Atât? - Păi, nu-i de-ajuns?)...
1 poezii, 0 proze
Tudor Arghezi
1880, 21 mai - Vede lumina zilei, la București, poetul care numele său adevărat este Ion N. Theodorescu. Pseudonimul său, Arghezi, provenind, explică însuși poetul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului. Alți critici vorbesc despre unirea numelor a doi mari sfinți eretici, Arie și Geza. 1891 - 1896 - Cursurile liceului Sf. Sava. 1896 - Debut literar sub influența \"magistrului\" Alexandru Macedonski, în \"Liga ortodoxa\", semnând Ion Theo. 1900 - 1904 - Poetul e câțiva ani călugar la Cernica. În romanele sale mărturisește că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. Recurge la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitirul Buna Vestire va parodia cu sarcasm toată această lume. 1905 - 1910 - Călătorie în străinatate. Puțin timp la Paris, apoi la Mănăstirea Cordelierilor, unde e asaltat să devină catolic. Plictisit de insistențe,...
0 poezii, 0 proze
ASAlexandru Teodor Stamatiad
Al. T. Stamatiad, pe numele său complete Alexandru Teodor Maria Stamatiad, a fost un poet român simbolist. Poetul preferat al lui Macedonski din ultima serie de discipoli, Al. T. Stamatiad s-a născut în 9 mai 1885 la București, fiu natural al Mariei Stamatiade și al locotenent-colonelului Theodor Pallady. Poetul era văr cu pictorul Theodor Pallady și cu Lucia Sturdza-Bulandra și fratele Alexandrinei Cantacuzino. Urmează liceul la "Matei Basarab" și "Sf. Gheorghe", în București. După trecerea licenței în litere, este numit profesor de franceză la Arad (1914), apoi la București. DEbutează, în 1905, sub auspiciile lui Macedonski, cunoscut în 1903, la cafeneaua "Kubler", alături de care va rămâne și atunci când se apropie de grupul Convorbirilor critice, unde-i pledează cauza pe lângă criticul M. Dragomirescu. După război, la reapariția Literatorului, în 1918, Stamatiad devine prim-redactor al revistei, funcție la care renunță în urma unei polemici patetice cu bătrânul "magistru", neurmat...
5 poezii, 0 proze
Poetul divin
de Lidia Dondesi
A deschis Noi porți albastre Pentru alte generații. Va rămâne în cuvinte Parcă-n joacă Așternute A cântat Iubita țară Ca pe propria Lui mamă. A ținut Mâinile-ntinse Peste apa Prutului Către frați În...
Ioane, stii care-i treaba?/ O sa te omoare baba!
de dumitru cioaca-genuneanu
motto: \"La bustul mic de pe alee Al unui bard provincial Adesea vine o femeie ... Și bustul ei e genial!\" (\"Clasică în viață\" de Ion Diviza) Notă explicativă Dandu-mi seama cât de aprins e...
Sunt doar umbra unui drum la nehotărât hotar
de ghinea vasile
În 2009 la Editura „Mesagerul” din Chișinău a apărut volumul „Rădăcină înstelată” semnată Constantin Marafet, cu o „Deschidere”, mărturisire de credință cu „O, Doamnă poezie, ucenic/ rămân în veac...
Iordan Aioanei - Un anume paradis
de Aurel Pop
Autor a mai multor volume de versuri, succedate cu oarecare ritmicitate:“Fructele mării - debut editorial apărut la Ed. “Plumb”, Bacău 2002, după care: “Înscrisuri pe o frunză”, apărut la aceeași...
Banala nemurire
de mircea trifu
Trec poarta veșniciei, spre lumea altor vieți, Să văd cum naște clipa, cât moartea are preț, M-am stins și cu apusul și-aprins în dimineți Simțind călcâiul nopții și-al valului dispreț. Într-un izvor...
În căutarea sinelui ascuns
de Daradici Ladislau
cei treizeci și trei de ani ai vieții mele se prelungesc prea mult se prelungesc aceeași mișcare peste ruine acarelor – un du-te vino ghidaje inutile printre sălbatice flori de-un alb care nu-i alb...
Poetul...
de Dumitru Sava
copacul vieții a adunat în coaja lui atâtea dureri și bucurii că simte nevoia să plângă ori să cânte atunci înmugurește mugurele e plânsul ori râsul prin care țâșnește afară sufletul lumii pentru că...
Poetul
de Natalia Micalona
Poetul de când s-a născut el rămâne toată viața poet, Chiar dacă soarta îi inundă zona perfectă a inspirației; Aura poetică e continuu luminată de divinitatea supremă, Darul fiind sporit de ființele...
Poetul
de Stoica Doru
Poetul scrie cam pe unde apuca, Pe-o tampla de cer, pe-o coaja de nuca. Poetul ghiceste in palma Tacerii, In chiar miezul Noptii, in splendoarea Verii. Poetul adulmeca urma Ideii, De se-nchina toti,...