Alexandru Obedenaru

Naiadele fascinatoare, Cu sân de crin, dogoritor, Plutiră-n magicul decor, Albind vibrantele izvoare. În zvârcoliri îmbătătoare, Prin bahic

Cu epiderma ta de roze, Înfierbântată în delir, Tot vei dansa în negrul șir Pe drumul spre metamorfoze. Imagine de-apoteoze Din Wagner,

Iluzia schițează o navă fermecată, Superbă nereidă, pe-abisuri verzurii, Prin lumile fantastici, în nopți de frenezii, Vrea sufletu-mi cu tine,

Sub irizatele făclii A vieții noapte înfășoară Și glas și umbră de fecioară, Și țărm fatal și nebunii. După decepții și orgii Întocmai ca

Tresari pe-albastrele abise, Ca un luceafăr violet, Te schimbă-n furie, încet, Ca în arabe paradise. Cernitul haos te-nghițise În legănări de

Aprinsele orbite au prins numai splendoare, Feerica sculptură din galic parc s-a stins; Nebun, în largi tenebre, zadarnic am întins Privirea-mi

În port stătuse prea puțin Un negru iaht imperial, Purtând un silf cu sân de-opal Stăpân pe suflet și destin. Pe-ocean de sânge și

Din templul artei ideale Ai apărut, Sar Péladan, Subtil, eroic suveran, Cu teorii transcendentale. Distrugi cohorte infernale, Ca un superb

Mai sus de-al existenței sălbatic carnaval, Fantastică răsare fascinătoarea vilă, În parcul plin de-arome tresare o copilă, Zărind un mag