Cu epiderma ta de roze, Înfierbântată în delir, Tot vei dansa în negrul șir Pe drumul spre metamorfoze. Imagine de-apoteoze Din Wagner,

Din templul artei ideale Ai apărut, Sar Péladan, Subtil, eroic suveran, Cu teorii transcendentale. Distrugi cohorte infernale, Ca un superb

Naiadele fascinatoare, Cu sân de crin, dogoritor, Plutiră-n magicul decor, Albind vibrantele izvoare. În zvârcoliri îmbătătoare, Prin bahic

În port stătuse prea puțin Un negru iaht imperial, Purtând un silf cu sân de-opal Stăpân pe suflet și destin. Pe-ocean de sânge și

Aprinsele orbite au prins numai splendoare, Feerica sculptură din galic parc s-a stins; Nebun, în largi tenebre, zadarnic am întins Privirea-mi

Mai sus de-al existenței sălbatic carnaval, Fantastică răsare fascinătoarea vilă, În parcul plin de-arome tresare o copilă, Zărind un mag

Iluzia schițează o navă fermecată, Superbă nereidă, pe-abisuri verzurii, Prin lumile fantastici, în nopți de frenezii, Vrea sufletu-mi cu tine,

Tresari pe-albastrele abise, Ca un luceafăr violet, Te schimbă-n furie, încet, Ca în arabe paradise. Cernitul haos te-nghițise În legănări de

Sub irizatele făclii A vieții noapte înfășoară Și glas și umbră de fecioară, Și țărm fatal și nebunii. După decepții și orgii Întocmai ca