Lințoliul sufletului
de Alexandru Obedenaru(2009)
1 min lectură
Mediu
Aprinsele orbite au prins numai splendoare,
Feerica sculptură din galic parc s-a stins;
Nebun, în largi tenebre, zadarnic am întins
Privirea-mi către forța etern prăvălitoare.
M-a dogorit extazul prin stepe, sub teroare,
M-a urmărit himera în visuri de învins,
Și muzică funebră din creier s-a desprins,
Cernind și vopuptatea din seri îmbătătoare.
Am străbătut văzduhul, trecutul și Pământul,
Pierdut între reflecții, nu m-a-ngrozit mormântul,
N-am fost uimit de aur, nici încleștat de-orgoliu.
Și grija, deznădejdea, sălbatice stăpâne,
Au azvârlit pe suflet și mai hidos lințoliu
Decât fatala zdreanță ce-n groapă va rămâne.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Obedenaru
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Obedenaru. “Lințoliul sufletului.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/alexandru-obedenaru/poezie/lintoliul-sufletuluiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.