Alexandru Teodor Stamatiad

(...) III Întregul cer e plin de nori Și parcul e pustiu de flori. Cad frunzele necontenit, Terasele au mucezit. Fântâna a murit de

Ah! crinul alb de-odinioară Ce răspândea discret parfum - Parfum de mistică iubire - S-a ofilit, s-a stins de-acum. Ah! crinul alb

Afară plouă, plouă. În trista mea odaie, Pe etajera roză, Azi am găsit, iubito, O albă tuberoză, Pe etajera neagră, Un trandafir mai galben ca

Lui Alexandru Macedonski Aceleași veșnici primăveri, Aceleași toamne îndoliate; Aceleași flori mirositoare Și frunze pale,

În suflet port adeseori Tăcere neagră de cavou, În el pierdutele-amintiri Răsună viu ca un ecou. Răsună, viața-mi răscolesc, O mare sumbră