Emil Giurgiuca
(n. 27 Dec 1906)
"Emil Valer Giurgiuca (n. 27 decembrie 1906, Diviciorii Mari (lângă Gherla - jud. Cluj) - d. 3 martie 1992, București) a fost un poet și traducător"
La o cicoare
din Poeme (1989)
Pentru cine te-ai gătit cu atâtea petale? Cui îi surâzi din zori Până-n seară? Vântul și-a pus sandale De raze de soare. Dar ochii tăi nu se
Înălțimi
din Anotimpuri (1938)
În aerul ca apa de munte Cicoarea ochiul și-l va deschide Și sufletu-nflorit în larguri mii de Guri de argint va ridica spre a zilei
Cuvintele
din Poemele verii (1964)
Cuvintele sunt grunjii de culori, Reflexe din jăratecul latent, Esențe vii, nescuturate flori Și semne unui sens incandescent. Ce-i risipit, cu
Despărțire
din Anotimpuri (1938)
Rămas bună țarină a belșugului Și-a copilăriei mele cuib de cuc! N-o să mai cresc, n-o să mai cânt pe drumul plugului Și smuls de lângă boii
Pegas
Brusc smuls dintr-un jgheab de fântână, Frâu de stropi de pe bot i-atârna. Ochiul furase ce-avea să rămână, Capul pornea, se-ntorcea. În
Copacul
Tare-i de aer și deschis Copacul meu de aburi scris, Că orice umbră trecătoare Îl surpă-n el ca-ntr-o uitare. Din nevăzut când iar îl
Diana tânără la Tomis
Cercuri de sori și uimiri, Umbre de iriși subțiri Tremură-n liniștea ei. Păru-nstelat, ochii grei Ca marea nestinselor zări, Brațele,
