"Ochii fără oameni" – 20135 rezultate
0.02 secundeMeilisearchL. R.Claudia
....am parul de culoarea frunzei adormite, am ochii stravezii, locuiesc la malul marii, iubesc: frumosul, viata! ...sufar, citesc, scriu, lucrez, ma plimb... ma intreb daca pomii infloresc singuri sau trebuie sa fie casatoriti inainte de a lega rod, ma intreb cand a aparut sentimentul, sensibilitatea, zambetul, sarutul... oare au fost inainte de noi, dupa noi...sau odata cu noi... ma intreb cum reusesc unii sa traiasca fara ele... ma intreb daca diavolul este un strain fara chip sau este de printre noi... ma intreb daca frunzele vorbesc intre ele... ma intreb de ce pe unii oameni reusim sa-i scoatem din noroi dar nu reusim sa scoatem noroiul din ei... ...................................................... sunt corecta, punctuala....dar am un mare defect: vreau ca toti oamenii sa fie la fel..... Sunt omul care doresc dincolo de necesitatea momentului actual si stiu ce am de dat si ce am de primit. http://www.trilulilu.ro/folkforever/35b254a58ae034
13 poezii, 0 proze
cosmin manole
ma puteti confunda cu un film care se deruleaza in continuu in jurul unei clipe privite din mai multe unghiuri, un cadru pregatit fara nici un motiv de 18 ani, o pelicula prinsa intre doua roti, o explozie neintrerupta de lumina, si o fereastra. izolati de mine sunt oameni care nu fac altceva decat sa priveasca si sa comunice unii altora ceea ce vad. observ in ochii lor imagini din mine. si sunt tentat sa le spun ce am visat inainte ca filmul sa inceapa
3 poezii, 0 proze
Ana Leibovici Hutanu
Biografia poeziei mele cuprinde anii 1994-1998, adică între 15 și 19 ani. ...După aceea am fost mult prea ocupată să-mi trăiesc viața, așa cum a fost ea până acum, cu bune și cu rele. De ce scot la lumină toate acestea la 30 de ani? Nu m-am gândit, poate pur și simplu le-a venit vremea sau mai degrabă pentru că cineva m-a învățat să nu-mi fie rușine de ceea ce am fost, fiindcă am devenit astfel un om mai bun. M-am reîntors la cuvintele simple. Vreau să mă scutur de mantia îmbâcsită a expresiilor savante - intelectualitatea nu stă în utilizarea câtor mai multe neologisme și în fluturarea superiorității în fața prostiei. Înainte de toate suntem oameni, avem cu toții momente memorabile de prostie, de naivitate, de neputință, când toată școala pe care am facut-o se reduce la un "ăăă..." paralizant. Vreau să îmi redescopăr umanitatea, cu toată stângăcia ei. Vreau să uit în aceste momente de meseria mea și de ochii celorlalți. Nu vă place, nu vă uitați. Mă mândresc cu faptul că sunt doar un...
28 poezii, 0 proze
Ciocoiu Ioana
Nascuta sub creasta de munte, intr-un bloc de beton din fata unui camp de albastrele...ajunsa in prezent intr-o lume de beton,cu sufletul trudind spre creste printre oameni cu ochi prea albastri.Etapele... s-au ars...
3 poezii, 0 proze
nadia
Imi pare bine ca in sfarsit am ocazia sa scriu totu despre mine si cu ocazia asta sa mi pot evalua cat mai bine personalitatea, etc..... Sunt o fata de 22 de ani, inalta , cu ochi caprui-verzi si careia ii place sa citeasca mult , mult de tot , daca as putea as sta toata ziua cu nasu n carti.Sunt cuminte dar in acelasi timp si putin mai nebunatica ptr ca adeseori fac nazbatii si am niste ganduri nu tocmai''curate'', dar ce sa fac daca asa sunt eu? Imi place sa vb cu oamenii, sa i ascult , am rabdare cu ei , imi place sa vad partea buna in fiecare om. Sunt modesta , nu mi place sa fiu in centrul atentiei , desi de cele mai multe ori asa mi se intampla ptr ca nu s , oriunde as fi reusesc sa atrag atentia[ fac io ceva de atrag atentia] ....Cateodata am impresia ca sunt superficiala dar e si datorita varstei ....Imi place sa inveselesc oamenii la care tin , sa i ajut , imi place natura si tot ceea ce este natural, net.... Cat despre defectele mele , ei da sunt cam pisaloaga si asta ii...
8 poezii, 0 proze
Mihai Chiriță
... ochii porți vii ale sufletului ... Trăiesc pe www.biomateriale.ro și visez pe www.poezie.ro N.B. Interzis a se introduce texte din această pagină pe blog-uri personale, alte site-uri sau publicarea sub orice formă fără acceptul expres al autorului
83 poezii, 0 proze
A.V.
Am deschis ochii spre lume într-o oarecare zi de luni. Desi m-am nascut cu acordul parinților, am plans în semn de protest fata de cruzimea cu care am fost "integrata" în respectabila societate. Am urmat scoala generala fara prea multe proteste și m-am trezit în liceu.Mi-am petrecut cei 4 ani de "liceana" visand și aspirand la titlul de studenta fara sa fac insa nimic concret pentru ca visul sa devina realitate. Am ajuns și studenta, am fost și absolventa și acum, ironia sortii, sunt salariata...Toata viata mea de pana acum s-a desfasurat cu acordul parintesc cu care am si intrat în viata. Spre mirarea mea înca traiesc, deci atat.
1 poezii, 0 proze
Cristina Chirea
Sunt Cristina Chirea. Am deschis ochii pe 24 iulie, in 1987. Am absolvit cursurile scolii "Jose Marti nr 56" din Bucuresti, iar in prezent sunt eleva la Colegiul National "Spiru Haret". Scriu versuri, e adevarat, de asta ma si aflu aici pentru a le impartasi si pentru a le spori valoarea, pentru ca tinandu-le doar pentru mine, consider ca oarecum...le pierd. N-as putea trai fara muzica, ciocolata sarcasm si autoironie. Si cum profit de toate acestea, traiesc din plin.
4 poezii, 0 proze
uta diana gabriela
zambesc,iubesc deci traiesc! nu am un singur gand, am mai multe pe care le transmit prin cuvinte, foi si cerneala celor care le pot intelege. Celorlalti le dau ochii mei si gura mea fara privire si sarutari.
1 poezii, 0 proze
iulian
Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incendiate de soare, secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit.Sunt firul de iarba peste care treci acum grabita, sunt frunza pe care o tii ingandurata intre degete!Sunt raza de soare care iti mangaie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand... Iubita mea, ochii tai deschid spre mine universuri, zambetul tau ma imbata de o betie cereasca. Atingerea ta e pentru mine curcubeul, sarutul tau... sfarsitul unei lumi si nasterea alteia. Iubita mea esti vis si... durere...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta alaturi de tine, nu mi-as dori alta. O clipa sa ma privesti, sa-mi zambesti, sa ma atingi, sa ma saruti. Te mai astept o viata... Si ce altceva as mai putea sa iti ofer decat doi ochi caprui, frumosi si un zambet cald, care sa-ti calauzeasca pasii zi de zi! Cred ca o sa va placa...
19 poezii, 0 proze
Ochii fără oameni
de Alice Diana Boboc
* se sprijină de pături sunt cărți de joc, pachet strâns și scămoșat, cu margini deșirate - se ridică / obosește / se clatină / amețește/ visează - prea multă lumină dă perdeaua pălmuită de vânt -...
inutil
de Lesenciuc Teodor
Simțire Toți cei care așteaptă dimineața trebuie să învețe să trăiască noaptea. Iar pentru mine – noaptea și întunericul sunt tot ce știu. Tot ce sunt. Treizeci și opt de pași stânga după ce cobor...
să trec neobservat
de Bogdan Gagu
despre oameni nimeni nu mai vorbește călăuza aduce ploile noaptea drama dincolo de oameni nimic nu trăiește aleg tot dar acest tot e pentru oameni drum praf pe ghete și buze când îmi sărut iubita...
Полярная звезда(Steaua Nordului)
de Flavius
Ca un soare fara rost luminez pe cerul stins dar lumina mea-i opacă, vine dintr-un loc distins. Un loc fara lume, fara oameni fara scop de a lumina. Dar lumina mea se vede doar de pe planeta ta....
la cămin aveam oglindă născocită
de Ottilia Ardeleanu
în camera cu zece paturi o colegă nouă mărunțică și cam oacheșă își lăsase geamantanul de carton pe noptieră părea un ceaslov avea un aer de văduvă fără zâmbetul risipit undeva îmi vorbea numai mie...
magi(c) sau cum apare orașul meu
de Ottilia Ardeleanu
se anunță cod galben de ninsori zic să ies aiurea pe străzi un câine de o culoare incertă merge în cerc nu ajunge nicăieri cum și timpul îndesat între patru pereți ai fi în stare să-l arunci la...
magi(c) sau cum apare oraşul meu
de Ottilia Ardeleanu
se anunţă cod galben de ninsori zic să ies aiurea pe străzi un câine de o culoare incertă merge în cerc nu ajunge nicăieri cum şi timpul îndesat între patru pereţi ai fi în stare să-l arunci la...
infernul de la capătul liniei
de Ela Victoria Luca
sunt ceasuri largi ceasuri rele în care aluneci așa cum alunecă trupul într-o lume bizară îți duci existența desigur anodină îți folosești creierul până la o limită insuportabilă detești mojicia dar...
Educația pragului
de Liviu-Ioan Muresan
Se trece încă în șoaptă pragul ros de moliile timpului se mai tremură la atingerea lui semn al lipsei de educația trecerii. Unii ridică ochii fără să se împiedice scot pieptul, din educație, nu din...
frica ombilicală
de Ela Victoria Luca
când îmi este frică deschid toate ferestrele las copiii să îmi treacă prin umeri ei îmi strâng inima în pumni reanimare necesară înainte de a striga fără viață îi privesc până când simt odată cu mine...
