Ana Leibovici Hutanu

Te iubesc așa cum un copil a descoperit lumea Întâi a plâns. A plâns pentru ce-a fost și ce-o să fie, A plâns pentru nimic și n-a știut de ce; Nu avea nume. Apoi a deschis ochii și a văzut

Stăm față în față: eu și cu tine. Noi doi și oglinda de argint dintre noi în care fiecare se reflectă pe sine. Tu cu ochii albaștri ca marea văzută de departe, eu cu ochii verzi ca marea văzută

Ieri îngerii decăzuți și-au îndeplinit formalitățile de plecare în viață, fiecare pe drumul lui. Cel mai rău dintre ei a plecat pe ape. A alunecat pe Cuiejdi în jos, apoi cu pluta pe

Învinsul își rostogolește căpățâna pe asfalt și absent îi trage câte un șut din corner. Se simte abătut și plin odinioară de gânduri, acum și le rostogolește absent pe asfalt. În căpățâna

Într-un copac am auzit odată inima ta bătând. Era un sunet slab - o supărare grea te-apasă și te-ai închis în scoarța aspră ca-ntr-un mormânt. Am cuprins trunchiul subțire cu brațele - era

Am întins azi masa pentru rege să se ospăteze din ea în blestemele mele. Tiranic va bate din palmele mari și va voi să-i cânt iar eu îmi voi scuza răgușeala și voi acuza și-o

Astăzi pentru prima oară doresc să mă plimb pe acoperișuri ca o pisică aristocrată să le spun tuturor să nu îndrăznească să mă urmeze. Azi pentru prima dată m-aș plimba pe țigle și-aș arunca

Lăsați prietenii să vină la mine vreau să-mi număr degetele de la mână - nu cred că mi-a dat Dumnezeu mai mult de două. Ce ironie ! Două degete să le țin în \"V\", cu semnul victoriei să opresc

M-am obosit atâta să gândesc zilele astea și zău mă-ntreb de ce-am făcut atâta efort când alții o duc mai bine decât regește nefăcând altceva decât să mănânce, să doarmă, să-și bage trei degete-n

Mi-a rămas un colț de-al tău în picior și țin să-ți aduc la cunoștință că am să-l păstrez pentru evidență peste vreo câteva zile când sosește citația pentru Judecata de Apoi. Am să le spun c-am

Mi se pare mie sau tu chiar nu pricepi? E vorba numai de tine acum și te rog să nu te prefaci. Te-am văzut cum te-ai mințit singur și chiar ți-ai făcut din ochi. Ești parșiv. Te-ai mințit pe

Eu încep întotdeauna o propoziție cu \"Eu\". Mi-aș pune și stea în frunte să mă iubesc mai mult, dar zău că mai mult de atât nu se poate. Ar însemna să mă sinucid din prea multă dragoste pentru

În bar fumul e gros cât lâna Iar oamenii-s obosiți și cam beți, Prietenii mei râd în neștire, Se ghicesc unii pe alții prin ceți. Atmosfera e densă, dar calmă, Și-i bine, atât cât se

Prin clasă se agită aberații forțate Foșnesc obositor sub neon Inspirația literară se scurge Fâsâind nostalgic ca un balon. Populația-n sictir se-nconjoară Și brațele bărbia susțin Căscături de

Mă doare tăcerea din mine Și faptul că nu cred în durere Simt că nu simt și mă doare Tocmai violența tăcerii. Mă intrigă indiferența din mine Și faptul că nu mă intrigă nimic Mă tem că

Stau pe malul apei Cum stau de obicei Și-i admir unduirea. Mă asemănam într-un timp Cu ea prin limpezime, Acum doar prin răceală. Privesc unduirea cenușie Ce seamănă cu sufletul meu Și mă

M-am uitat în mine Acum, la revizia finală Și n-am văzut nimic Să fie deranjat. Am început examinarea, Fiecare lucrușor în parte, Cum fac de obicei. Am doar o mică tuse, Un pic de

Mă doare fiecare clipă Și fiecare secundă departe de tine Mă arde, mă sfâșie, Mă descompune în mii de fâșii putrezite Și timpul ros de molii a murit. Mă înfiorează fiecare gând către tine Și

Urmărește drumul lacrimei tale alunecând pe obraz și încearcă să înțelegi rațiunea ascunsă din fiecare lucru. Picul de apă sărată izvorăște din ochi și ustură în inimă, umezește genele și

Un strop de apă sărată A căzut în mare Și marea s-a tulburat. Un strop, unul singur Și din albastră s-a făcut verde Și-a început să se izbească de stânci. Stropi mari, sărați, se prelingeau pe

Mi-e dor De fiecare fir din părul tău De fiecare zâmbet. Te văd Printre crestele de val Și te admir. Nu te-ai schimbat prea mult... Nimic nu s-a schimbat. Te-aștept la fel de mult Ca