Poezie

Epuizare (1995)

Partea I

1 min lectură·25 noiembrie 2009

Mediu

Mă doare fiecare clipă

Și fiecare secundă departe de tine

Mă arde, mă sfâșie,

Mă descompune în mii de fâșii putrezite

Și timpul ros de molii a murit.

Mă înfiorează fiecare gând către tine

Și zeci de sloiuri fierbinți aleargă prin vene

Se combină în ghețari

Ce venind din mine se cantonează în inimă

Și e cumplit că inima mea nu mai bate.

Fiecare privire a ta e un junghi ascuțit

Un pumnal ce se rotește în rană

Și sfâșie carnea roșu aprins

Mocnit la flacără mică

Făcându-mi sufletul scrum.

Mă zdrobește tăcerea mocnită din mine

Și focul ce-a încetat să mai ardă,

Vântul nu vine să împrăștie scrumul

Timpul e mort, e murdar și e jalnic

Și lumea fermecată din mine a pierit.

002.192

Ana Leibovici Hutanu. “Epuizare (1995).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-leibovici-hutanu/poezie/13916447/epuizare-1995

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.