Poezie

Mesteacănul (1998)

Partea a III-a

1 min lectură·10 ianuarie 2010

Mediu

Într-un copac am auzit odată

inima ta bătând.

Era un sunet slab -

o supărare grea te-apasă

și te-ai închis în scoarța aspră

ca-ntr-un mormânt.

Am cuprins trunchiul subțire cu brațele -

era atâta viață-ntr-însul,

și forță-n el, și dor era!

Iar tu, trunchi subțire de mesteacăn

înfipt în tine însuți,

foșnind din frunzele întoarse de la soare

același veșnic \"nu\",

tu,

trunchi subțire de mesteacăn

ai făcut să crească din tine,

chiar de sub scoarța ta cea aspră,

chiar de lângă inima ta

- sau poate e chiar ea -

o pasăre de noapte cu trilul chinuit.

Ai învățat-o să mi se așeze pe umăr

în fiecare seară

să-mi cânte, să-mi cânte

din coajă de mesteacăn

cântecul de leagăn.

002.474

Ana Leibovici Hutanu. “Mesteacănul (1998).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-leibovici-hutanu/poezie/13923018/mesteacanul-1998

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.