Poezie
Ochii fără oameni
icre fără pești
1 min lectură·
Mediu
* se sprijină de pături
sunt cărți de joc, pachet strâns și scămoșat, cu margini deșirate -
se ridică / obosește / se clatină / amețește/ visează -
prea multă lumină dă perdeaua pălmuită de vânt - și-i noapte
se gândește / vorbește / iartă / acuză
picior peste picior pe trei picioare de scaun ce scârțâie – nisip în clepsidră.
* un bec chior răsfrânge lumina gălbuie pe-un coif de ziar
el stinge lumina – orbirea-i aproape -
încheietura mâinii-i trosnește când aprinde chibritul iar flacăra-i tremură-n palmă
o mângaie / o prinde între degete și-o hrănește
și miros de ars se rostogolește între scânduri căscate
* și-s iluzii și vise și drumuri închise -
doar capete de ață tăiate și înnodate / promisiuni învinse
încearcă să uite privirea ce-o vede în spate mereu
și amână și somnul / îl înșală/ îl împinge departe de el/ îl respinge
ploapele-i sunt grele
pe când ochii... ei sunt ușori și moi
023932
0
o mângÂie / o prinde între degete și-o hrănește \" o imagine în care simbioza dintre flacără și viață se amplifică în acest registru cotidian, al simplității, al modestiei pe care ești nevoit să o duci ca pe-o povară iminentă...\"...doar capete de ață tăiate și înnodate/promisiuni învinse...\" arată micile speranțe pe care le punem una peste alta ca pe niște foi să putem cuprinde în mâini Cartea Vieții netipărită și nevândută vreodată....
Cu respect, Mihai.