"O femeie frumoasă și surdă" – 22686 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
imaginea_conventiei
O fenomenologie a imaginii si a eului
de sophie polansky
a-b-c
Doua entitati diferite printr-o singura lege
de jkloungsuh

istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
Andy Ludu
O carte: prea mult, mai multe: prea putin. Consecinta: O femeie, prea mult! Multe femei, asa de putin! Nascut 1955, Scorpion pur. In Ploiesti am invatat viata de cartier. In Fagaras am invatat frumusetea si maretia singuratatii. In Bucuresti am invatat. La Frankfurt am invatat Salsa. La Giessen nu am terminat. In Brussels am inteles cum se gateste cu vin rosu. La Baton Rouge traiesc. In Natchitoches am avut cea mai frumoasa toamna a vietii mele. Acum sunt Antwerp. Nu stiu de ce, am uitat.
1 poezii, 0 proze
Veronica Micle
(22 aprilie 1850 - 6 august 1889) Veronica Micle si Mihai Eminescu se nasc in 1850, si se sting amândoi in acelasi an, 1889. N-au fost casatoriti, dar dragostea lor a fost mare si adânca, dincolo de rautatile unor semeni care i-au dorit despartiti. "Ingerul blond" venise la Iasi, cu mama sa, din Nasaudul ardelean. Tatal primise doua gloante in piept (luptase sub steagul lui Avram Iancu). Fata minunata, Veronica termina excelent gimnaziul, in iunie 1863. La examen, asista rectorul Universitatii din Iasi, ardeleanul Stefan Micle. O cere in casatorie, desi e cu 30 de ani mai in vârsta decât Veronica (ea devine "doamna Micle" la 14 ani). Vor avea doua fete: Valeria si Virginia. Cunoscând-o la Viena (1872), pajul Cupidon a intins arcul si i-a sagetat pe amândoi. Frumoasa, spirituala, cultivata, Veronica e o femeie plina de poezie si mister, romantica si provocatoare. Eminescu lasa Berlinul si vine la Iasi, dorind s-o revada. Patrunde in salonul ei literar, citind poezii de amor scrise...
38 poezii, 0 proze
slavu diana
.....doar o femeie cu frica de Dumnezeu si dragoste de frumos, in toate formele lui.... Rana mea Anonimă Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. ...preluată pentru că mi-a plăcut mult-jos pălăria, merci.... â ă î ș ț
90 poezii, 0 proze
Alexandra Velescu
Andreea Stafie. Studentă la Actorie, Universitatea de Arte "George Enescu", Iași Iubesc oamenii, detaliile, arta, mirosul cărților, femeile frumos îmbrăcate care merg la operă, bărbații tăcuți, politicoși, cu voce răgușită, ce se întâmplă în autobuz, pe câinele meu Rocky, bomboniera mea cu flori uscate și cercei, eșarfele, pianul lui David Nevue, Turgheniev, filmul "Modigliani", anticariatele în care cântă violoniști cu o expresie mai tristă ca a mea Detest aceleași chestii messengerID: dee_xtrem_dream
18 poezii, 0 proze
Constantin Nisipeanu
Constantin Nisipeanu (n. 10 octombrie 1907, Craiova, d. 1999), cunoscut și sub pseudonimul de C. Olteanu, a fost un poet suprarealist român. A debutat în 1928 în Bilete de papagal. A fost redactor al revistei unu (1931-1940), director al Muzeului Peleș (1953-1957), îndrumător la Muzeul de Literatură din București (1957-1958). Cartea cu grimase, 1933 Metamorfoze, poeme, editura unu, București, 1934 (tiraj de 226 exemplare) Spre țara închisă în diamant, editura unu, București, 1937 (tiraj de 199 exemplare) Femeia de aer. Un poem și două desene, București, 1943 Moș Ioniță Făt-Frumos, București, 1956 Cartea cu oglinzi, Editura tineretului, București, 1962 Să ne iubim visele, București, 1967 Stăpâna viselor, Editura pentru literatură, București, 1968 (cu prefață de Miron Radu Paraschivescu și portret de Jules Perahim) Păstorul de umbre, Cartea Românească, București, 1971 (copertă de Langada Zoe) O lăută de frunze, Cartea Românească, București, 1977 Păsări de fum, Cartea Românească,...
23 poezii, 0 proze
Maria Gold
Jurnalul meu de măritată,roman, Editura Semne Bucuresti, 2006 referine critice:Prof. dr. Zenovie CARLUGEA, Dumitru Augustin Doman Născută în Alba-Iulia. Mamă a trei zmei, plus o prințesă pe drum. Licențiată în drept. Nu doar testez apa, mă arunc și înot cu toată pasiunea. Nu mai profesez, trăiesc simplu iubesc caut învăț umblu prin lume nu mai dau credit școlii cred mult în educație și mentori reciclez, nu mai mănînc procesate, nu carne și nu mă uit la reclame mi-am făcut o grădină în mijlocul unei metropole vecinii își rup gîtul privind peste gard nasc îmi țin copiii la sîn și nu-i vaccinez ei se iau la întrecere cu sălbătăciunile și eu pe urmele lor am iubit numai bărbați pe care voiam să-i repar (și nu m-am oprit) și am împărțit cu ei nopți sălbatice fructe și fericire foarte des mă întreb cine-i femeia aceasta? Inventez rețete sofisticate din nuci, legume și fructe colorate frumos de mama natură. Invit prieteni la masă tot timpul. goldiada@gmail.com goldiada@yahoo.com
163 poezii, 0 proze
Iulia Elize
SCRIERI, CĂRȚI – Cărți elaborate, până în prezent (proză, poezie, realizări în domeniul literaturii): realizări românești, publicarea pe teritoriul României: (cu ISBN-uri de publicare națională): S-au adăugat la acestea și două publicări internaționale (ISBN SUA, pentru cărțile 49. și 50.) (ISBN exclusiv SUA, fără variantă română, altele decât primele două ediții românești...) Cărți exclusive extern - România.) 1. Iulia Elize – ”Tresăriri”, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2014, debut în proză, roman (179 pagini); 2. Iulia Elize – ”Pasul roșu al zilei” – Editura PIM, Iași, 2016, proză, roman (295 pagini); 3. Iulia Elize – ”Crini pe o felie de pâine” – Editura PIM, Iași, 2016, proză, roman (374 pagini); 4. Iulia Elize – ”Cântecele frumoasei Addo” – Editura Rafet, 2018, debut în poezie, poezie clasică (128 pagini); 5. Iulia Elize – ”Suspinele cele mai vechi, pe care le-am auzit” Editura Eurostampa, Timișoara, 2019, Balade și poeme filosofice, Ediția I., (130 pagini); ”Trilogia femeii din...
668 poezii, 0 proze
Ștefania Stroi
născută intr-o familie minunată în orașul Fetești, jud. Ialomița, copilăria a fost frumoasă, m-am mutat cu familia în București în anul 1980 unde am continuat studiile, iar în anul 1998 am absolvit Academia De Studii Economice, facultatea de Management, specializarea managementul firmei. Am lucrat pe post de contabil in cadrul M.Ap.N, apoi la o firmă particulară, iar acum la un liceu din Bucuresti. În anul 1995 m-am căsătorit, iar in anul 2002 am dat naștere unei fetițe minunate pe nume Daria.
13 poezii, 0 proze
Maricuta Dunca
Sint o femeie simpla de la tara
2 poezii, 0 proze
Cotiga Elena
Sunt o femeie simplă, modestă, iubesc poezia și compun versuri mai ales atunci când sunt tristă.
9 poezii, 0 proze
O femeie frumoasă și surdă
de Alexandru Manta
la un moment dat oamenii înnebunesc cu toții scot limba la doctor sau leagă dopul de sticlă uitând că cele mai mari pericole nu sunt amigdalele ci gravitația și parolele pentru trecerea porților...
Peștera Făgăduinței
de Stancu Leliana
Actul întâi Personaje: Scriitoarea – o femeie între două vârste. Conștiința – o fetiță cu codițe și biberon. Răzvrătirea – o femeie cu pipă. Decor de peșteră. În mijloc, o masă cu un laptop. Alături,...
Nefericiților nu le e frică de moarte, vol. I, Vieți paralele
de Paul Pietraru
- Bună seara, femeie frumoasă! - Mie îmi scrii?! eu sunt femeie obişnuită!!! - Dar ce, o femeie pentru a fi frumoasă, trebuie să fie neobişnuită? Tu chiar eşti o femeie neobişnuită, deosebită! În...
Intoarcerea acasa
de Dana Stanescu
Intoarcerea acasa Deseori drumul spre casa il simte cel mai greu. Uneori are gust de rugina si scrasnet de cutit rasucit pe piatra, miros de nopti nedormite si durere surda in bratul drept. De cate...
Profesorul din mine
de Andre Donescu
Am știut de când m-am trezit ca azi se va întâmpla ceva deosebit și așa a fost. De ceva timp mă lupt cu rutina și nu reușesc să scap de loc. Fața din oglinda de la baie mă plictisește și nu știu ce...
Ultima idilă a lui Raskolnikov
de Razvan Dragoi
Era extrem de frumoasă sau, cel puțin, așa o văd în amintirile mele despre ea. Avea cu siguranță ochi superbi și știu asta fiindcă nu era numai părerea mea. Ochii ei ascundeau, în spatele unei...
